Aderarea României la spațiul Schengen pentru transportul aerian și maritim este cu
siguranță doar un pas. Oricât ne-am bucura de această reușită, trebuie să ne
mobilizăm eforturile diplomatice pentru a realiza și pasul al doilea, deblocarea
transportului terestru pentru Schengen.
Toate datele ne arată că România nu este o țară de tranzit pentru imigrația ilegală
din afara Uniunii Europene către țările mai dezvoltate. Sutele sau miile de
imigranți vin în Europa prin sud, pe Marea Mediterană și pun presiune în general
pe paza de coastă italiană sau grecească. Iar dacă reușesc să treacă de Grecia, ruta imigranților este prin fostul spațiu iugoslav.
Aceste date le știu și austriecii, singurii care se opun încă accesului nostru deplin în
Schengen. Dar opoziția acestora nu se referă de fapt la cifre, deși mereu le invocă
într-o manieră contorsionată. Refuzul austriecilor este inexplicabil de fapt.
Pentru că nu este consecvent și se poate constata acest lucru simplu: Austria îi
transmite României că nu e primită din cauza problemelor pe care le are cu
imigrația ilegală, în timp ce colegilor din Comisia Europeană le spune că nu se
opun unei țări, ci trag un semnal de alarmă asupra unui sistem care nu ar mai
funcționa.
România trebuie să rămână foarte activă diplomatic și să joace această carte cu
inteligență și tact. În Austria, cei doi miniștri (premierul și ministrul de interne)
care se opun accesului României în Schengen nu sunt eterni la putere. Ziua în care
vom fi primiți deplin în această familie nu este departe. Este un obiectiv foarte
important și România îl va atinge.