Pornind de la celebrul text al lui Fukuyama, care anunţa sfârşitul luptelor politice pe criterii ideologice, Sfârşitul istoriei şi ultimul om, am tot auzit în diferite împrejurări faptul că a trecut vremea în care afirmarea unei identităţi doctrinare poate folosi ca argument într-o confruntare politică. Spre deosebire de ţări precum Ungaria, Polonia, Cehoslavacia, în care regimul comunist nu a avut nevoie de o confruntare directă şi violentă pentru a înţelege că trebuie să slăbească presiunea asupra societăţii, în România, naţionalismul comunist reprezentat de Nicolae Ceauşescu, după ce a dus lupte sângeroase pentru a supravieţui, a identificat diferite forme de supravieţuire pentru a continua aproape în aceiaşi parametri.
De aici a apărut şi necesitatea de reinventare a partidelor istorice care aveau pe bună dreptate toată legitimitatea să declanşeze repede competiţia cu urmaşii comuniştilor români, dar şi să spere în creionarea societăţii româneşti după principiile şi criteriile pentru care liderii lor de odinioară facuseră ani grei de închisoare.
Dacă astăzi există pe bună dreptate o anumită confuzie în rândul electoratului român cu privire la ideologiile diverşilor competitori politici, aceasta este nu din cauza intrinsecă a unui dezineteres al electoratului, ci în primul rând al indiferentei manifestate de partidele româneşti. Nimeni nu pare sa mai fi interesat de afirmarea tranşantă a valorilor lor, a principiilor în funcţie de care ar trebui să-şi ghideze activitatea. Totodată, situaţia aceasta are la bază şi alte cauze precum alianţele realizate în ultimii ani – PDL-PSD, PNL-PSD sau trecerea peste noapte de la o internaţională la alta, fără prea multe explicaţii coerente, doctrinare. La toate acestea se adaugă evident şi enunţarea unor principii si seturi de legi în campaniile electorale, pentru ca, odată venite la guvernare, forţele politice româneşti să aplice alte principii şi politici publice.
Dacă electoratul nu pare astăzi interesat de ideologii şi mai ales de diferenţele existente între ele vina aparţine partidelor româneşti şi pentru că, de prea multe ori, oamenii promovaţi pentru exercitarea unor funcţii publice nu au avut nici o tangenţă cu ideile cuprinse în documentele programatice enunţate în cadrul congreselor periodice. Astfel, dezinteresul unora şi dezamăgirea celorlalţi au contribuit din plin la perpetuarea ideii potrivit căreia, astăzi, nu mai interesează pe nimeni dezbaterile doctrinare.
Pentru PNL lucrurile sunt ceva mai complicate. Pe de o parte pentru liberali istoria a reprezentat mereu o carte de vizită, chiar dacă nu au ştiut întotdeauna să o valorifice corespunzător. Invocarea Brătienilor şi a realizărilor acestora în anii ’90, echivala cu asumarea unui risc uriaş, respectiv acela de a primi pietre şi calomnii din partea susţinătorilor FSN. Din acest motiv cei care invocau trecutul o făceau cu o voce destul de joasă. Astăzi lucrurile s-au schimbat, iar liberalii cu mic cu mare vorbesc acolo unde cadrul este propice, cu o oarecare mândrie, despre istoria lor. Chiar dacă unora dintre adversarii liberalilor nu le place istoria acestora, realizările PNL se identifică destul de serios cu istoria României moderne, puţine fiind evenimentele asupra cărora Brătienii şi echipele din jurul lor nu şi-au pus amprenta.
În condiţiile în care asistăm astăzi la un atac periculos din partea PSD la adresa valorilor de bază ale unei societăţi moderne şi în care principii precum separarea puterilor în stat sau libertatea presei sunt puse în pericol de un guvern şi un partid iresponsabil, devine imperios necesară asumarea de către partidele româneşti democratice a unor identităţi ideologice clare pentru ca electoratul să poată alege în cunoştinţă de cauză.
Ceea ce trebuie înţeles de către toţi liberalii e faptul ca definirea doctrinară şi asumarea cu toată forţa a trecutului istoric este doar primul pas care trebuie făcut. El trebuie să fie urmat de lansarea unor programe economice-sociale credibile şi lideri care, prin pregătirea lor profesională, să reprezinte o garanţie a transpunerii acestora în practică. În felul acesta vom putea privi spre viitor cu încredere.
Despre toate acestea am avut onoarea să le vorbesc tinerilor care au participat în perioada 15-17 iunie la Şcoala Politică de la Târgul Mureş Emil A. Dandea unde au mai fost prezenţi : Ludovic Orban- preşedintele PNL, Vicepreşedintele PNL deputatul Adrian Oros, europarlamentarul Sigfried Mureşan purtător de cuvânt al PPE si unul dintre ce mai apreciaţi tineri politicieni ai Europei sau Ciprian Dobre fost preşedinte PNL Mureş.
Cunoscându-i pe cei anterior mentionaţi dar si pe mulţi alţii cu care m-am intâlnit in ultimul an de cand ma ocup de Comisia de Cultura a PNL la nivel central, am convingerea că in perioada următoare PNL se va defini in ochii electoratului, işi va mai spala din păcatele ultimilor ani şi va oferi o alternativă viabilă electoratului de dreapta.