Competiția pentru președinția României este deschisă și, așa cum am tot văzut din anul 2000 încoace, până în ultima clipă se fac tot felul de calcule, se testează opinia publică, se transmit mesaje după posibilități, unele mai clare și mai ferme, altele mai cu dublu înțeles, mai ambigue și, prin urmare, mai fricoase.
Așa se întâmplă și acum și cred că aceste strategii fac parte din jocul democratic nu doar autohton. Dar am să las analiza politică pentru cei care trebuie să o exercite în spațiul public. Eu mă limitez să remarc doar că, în timp ce PNL nu lasă loc de dubii cu privire la cine va candida la funcția de președinte al României, colegii de la PSD, pățiți și fripți la prezidențiale, suflă și în iaurt.
Colegii de alianță și adversarii noștri de la alegerile prezidențiale( și parlamentare) nu știu cine le va fi căpitan de echipă. Strategia tragerii de timp nu ascunde vreun as în mânecă, ci scoate la iveală spaima domnului Ciolacu că va pierde și apoi cariera sa politică va fi curmată brusc. Tatonarea lui Mircea Geoană are același scop, dar acum acesta i-a refuzat public, spunând că este interesat să candideze independent. Încă o ușă care s-a închis în fața domnului Ciolacu care a sperat să nu apuce calea candidaturii, mai mult ca sigur pierzătoare pentru el.
Dacă lucrurile nu ar fi stat așa, și-ar fi asumat candidatura mai din timp, și-ar fi construit o poziție de candidat al propriului partid în loc să născocească ironii care mai de care mai ridicole și mai scremute la adresa lui Nicolae Ciucă, președintele PNL care, cu rezervele discuțiilor și strategiilor de partid, nu a negat niciodată că trebuie să-și asume candidatura.
PNL a fost singurul partid (excludem populiștii pentru că ei de fapt se autoexclud din jocul democratic) care și-a asumat și a promovat o candidatură proprie la președinția României pentru alegerile din această toamnă. PSD și-a asumat doar glumițe, atacuri, consultări cu Simion și Șoșoacă, tot felul de fente care să ascundă frica profundă care îl încearcă acum pe dl Ciolacu de perspectiva neantului politic.