Noua față a populismului din lume și de la noi este dată de întâlnirea populismului de tip clasic cu rețelele de socializare. Atacul asupra structurilor existente are un suflu nou prin această capacitate a social media de a aduna persoane de diverse condiții sociale care, indiferent de orientarea ideologică, sunt dornice să aplaude agresiunea asupra elitelor culturale, politice și economice.

Deși îmbracă o formă politică, populismul tot mai agresiv de la noi este o combinație evidentă de agresiune, violență, gogomănii în loc de program politic și bullying pe scară mare împotriva tuturor celor care se încumetă să demascheze escrocheriile acestor șarlatani care fac toate jocurile Rusiei.

Capcana generală e că de multe ori oameni foarte informați așteaptă niște soluții minune, planuri și programe de natură să provoace schimbări revoluționare. Dar soluția nu este doar la celelalte partide politice, soluția e la noi toți. Așa se explică și răspândirea ideii că partidele tradiționale nu ar contracara astfel de promisiuni aberante ale populiștilor și de aici ar rezulta și succesul acestora.

Nu știu dacă mai este cazul să amintesc cum se prezintă populiștii noștri în Parlamentul European și rușinea la care ne expun. Datul în stambă, zbieratul la colegi și bătutul cu pumnul în pieptul acoperit de ie sau ridicarea icoanelor – asta e toată oferta populistă, la care se adaugă furtul de date personale a multor semeni destul de amărâți.

În orice caz, ori de câte ori ne confruntăm cu o infracțiune – și populiștii cam în această zonă se situează – sunt de fapt două soluții la îndemână în orice democrație: Parchetul și populația care ar putea să se abțină să voteze cu cei care au adus comportamentul de tip interlop în spațiul public.