Politica înseamnă în bună măsură o căutare a echilibrului, o incursiune în teritoriul negocierilor, un fair play între forțe adverse. Violența nu este niciodată o cale care să conducă la construcție socială, la proiecte pentru toată lumea, violența naște inevitabil violență și se perpetuează.

Tacticile agresive propuse de partidele extremiste, țipetele constante la adresa adversarilor, intimidarea colegilor, toate acestea sunt promovate și la noi, din păcate, și nimic nu este mai antinațional decât o asemenea abordare la limita infracționalității. Ce efecte poți avea atunci când liderii unui partid nu fac altceva decât să se răstească, să caute cele mai izbutite invective, să hărțuiască constant?

Direcția este una spre violență. Violența de limbaj duce la violența fizică. Violența fizică duce la și mai multă violență fizică și totul escaladează. Nu sunt și nu am fost vreodată adeptul acestui stil de a înțelege și de a practica politica. Decența și moderația, adversitatea corectă, compromisul rezonabil în situații din care altfel nu se poate ieși – acestea sunt adevărate căi politice pe care se construiește. Acestea au fost mereu, timp de milenii.

Polarizarea excesivă este un factor care favorizează violența politică. Și cei mai mulți comentatori au căzut de acord că viața politică din SUA suferă de o astfel de polarizare. Asaltul asupra Capitoliului din ianuarie 2021 a fost un astfel de efect. Iar ce am văzut în aceste zile la mitingul din statul american Pennsylvania vin în continuarea acestui val de violențe politice ca urmare a polarizării, a căutării extremelor.

Cred că ar trebui ca un asemenea eveniment să reprezinte un semnal de alarmă, să conștientizăm că lucrurile pot degenera foarte repede atunci când extremismul ajunge să fie acceptat ca o normalitate politică.