Am auzit iarăși din gura unor oficiali ai statului români prostia că pentru realizarea Autostrăzii Unirii ar trebui să apelăm la un parteneriat public-privat (PPP), o gogomănie care a fost vânturată pe vremea în care Liviu Dragnea a tras România cu 4 ani înapoi acest proiect. Nu mai este niciun secret pentru nimeni acum, toată găselnița cu PPP este varianta prin care cineva vrea să îngroape un proiect. Și ca să nu spună direct că „nu facem nimic”, ne bagă pe sub ușă fumigena asta, vezi doamne rezolvăm cu PPP.
Nu cred că e cazul să spun că nu înghițim așa ceva. Proiectul Autostrăzii Unirii care leagă Ungheni de Tg. Mureș este unul copt, matur, cu finanțarea a două „capete montane” prin PNRR, este un proiect prioritar pentru România și pentru regiunea Moldovei, pentru conexiunea cu Republica Moldova și, pentur simbolistica națională care privește unirea tuturor românilor. Dacă facem această autostradă, reușim prin infrastructură să unim realmente toate regiunile României, reușim să facem ceea ce ar fi trebuit să începem imediat după 1918!
Tocmai pentru că acest proiect a trecut prin mai multe administrații care nu au știut cum să îl gestioneze sau pur și simplu l-au vrut „mai la coadă”, avem experiența tuturor ideilor greșite care s-au spus despre el. Prima astfel de opinie total pe dinafara subiectului ar fi că acest proiect ar fi prea scump, dar asta arată fie răutate, fie scoate la iveală cât de înguste sunt unele idei care ar trebui să scruteze viitorul apropiat. Am spus de mai multe ori că Autostrada Unirii ar fi o investiție majoră pentru România și că investiția s-ar amortiza foarte curând după ce ar fi finalizată.
O altă opinie este cea despre care am aflat cu stupoare că revine în actualitate fiind repusă în discuție de către președintele Consiliului de Administrație al CNIR, Sorin Bota. Acest a declarat la o emisiune televizată – deci cât se poate de public și de verificabil pentru cine are vreun dubiu – că nu exclude ca „la un moment dat un tronson de pe A8, unul dintre ele, anul viitor să îl abordăm în această cheie a Parteneriatului Public Privat”.
În perioada 2018 – 2019 a fost primul astfel de experiment nefericit, când s-a bătut toba Parteneriatului Public Privat în ceea ce privește Autostrada Unirii, un experiment total eșuat și cel mai probabil nici nu a fost vorba de a rezolva problema acestei autostrăzi, cât a fost vorba despre blocarea ei. La fel, „e prea scumpă” (o prostie crasă) sau „nu avem finanțare” (o minciună repetată) au fost două expresii care au bântuit capetele celor care nu înțeleg că Autostrada Unirii este un obiectiv crucial și că astfel de abordări sunt anacronice și sabotează interesul național.
Solicit domnului ministru Sorin Grindeanu și chiar domnului prim-ministru Marcel Ciolacu să dezavueze astfel de mesaje. Le solicit să arate că glumele pe seama unei regiuni a țării să nu se transforme într-o astfel de pedeapsă colectivă precum falsa teorie a parteneriatului public privat care nu a avut niciun succes nicăieri în România și doar a fost invocată atunci când trebuia blocat un proiect. Domnilor, nu vă bateți și dumneavoastră joc de Moldova, nu blocați unirea și dezvoltarea României!