Mă încearcă în multe momente sentimente amestecate cu privire la ceea ce realizăm cu toții în Parlamentul României. Facem legi, trecem în fiecare zi prin aceste camere și ducem la bun sfârșit diverse proiecte legislative care corectează ori actualizează acte normative și asta în cazul în care nu dezvoltăm proiecte de legi cu totul noi. Întregi categorii de români beneficiază de ce votăm noi, de ceea ce aprobăm. Cu toate acestea, știm, oamenii au puțină încredere în Parlamentul României. De aceea spuneam că trăiesc sentimente amestecate: facem mult bine, avem parte de neîncredere. Și nu pot să merg mai departe și să mă întreb ce ar trebui să facem mai mult?

Sunt convins că cei mai mulți dintre noi știm aceste lucruri. Cei mai mulți avem în minte ideea că nu ține doar de noi să ajungem să avem o altă imagine în ochii oamenilor. Ieșenii cu care mă văd în fiecare sfârșit de săptămână îmi transmit gândurile lor și eu țin cont de ele. Deasupra tuturor aspectelor punctuale pe care le rezolvăm sau trebuie să le soluționăm, oamenii își doresc să facem ceva care să conteze pentru toți, să conteze pentru România, să conteze pentru economia țării, să fie ceva care ne face pe toți și mândri, și care ne aduce și dezvoltare.

La Iași contează foarte mult pentru oameni că am finalizat proiectul unui terminal la cele mai înalte standarde la Aeroport. Și se mândresc cu asta. Și oamenii spun că este foarte bine că l-am făcut, dar că acum să avem grijă ca și autostrăzile să fie realizate. Și sunt convins că în toate județele României este cam la fel, oamenii vor să vadă proiecte mari și care contează cu adevărat duse la îndeplinire.
Județele din partea de est a țării reclamă că autostrăzile au întârziat mult prea mult să apară în regiune. Dacă România vrea să fie în prima linie a operațiunilor economice care vor duce la reconstrucția Ucrainei, dacă România vrea cu adevărat să realizeze o unire cu Republica Moldova – ambele obiective se pot realiza dacă ne punem la punct infrastructura. Adică dacă facem totul pentru ca A8 și A7 să fie gata cât mai curând posibil. Deși există și vești bune de pe ambele șantiere, avem și suficiente semne de întrebare.

Despre A7 se spune des că este mai avansată, e denumită „Autostrada Moldovei”, deși e a întregii Românii. Adevărul este că lucrurile s-au mișcat cu o rapiditate cu care până acum nimeni în România nu a fost obișnuit, iar o explicație vine și din faptul că o companie românească din partea locului are ambiția de a arăta ce poate. Însă lucrurile nu sunt duse până la capăt, momentan totul pleacă din sud, de la Ploiești, șantierele se întind pe toate tronsoanele până la Pașcani, dar mai departe (tronsoanele Pașcani – Suceava și Suceava – Siret) suntem abia la partea de hârtii. Or, dacă vrem să ajungem la granița cu Ucraina, trebuie să ne grăbim.

Altfel nu vom profita decât pe jumătate cât ar trebui de o asemenea autostradă. Despre A8 – „Autostrada Unirii” – am vorbit de mai multe ori, dar până nu va fi gata nu mă voi opri să tot vorbesc. Această autostradă va fi proba unirii tuturor regiunilor României și, în plus, de pe urma ei vom aduce și bani la buget pe bandă rulantă. În scurt timp am putea cunoaște antreprenorul care se va ocupa de podulde la Ungheni și asta este o veste bună. Dar tronsonul Ungheni – Iași – Tg. Neamț este la faza studiilor care au o întârziere de peste 22 de luni. Nu este zonă montană, consider că aceste întârzieri mari nu sunt justificate și lucrurile privind avizele de mediu și celelalte elemente necesare ar fi putut fi accelerate.

În partea montană și apoi conexiunea cu Tg. Mureș, suntem în diverse stadii, însă nu am ajuns la etapa șantierelor. Ceea ce înseamnă că în ochii oamenilor de fapt nu am realizat încă nimic. Ceea ce nu se vede, nu prea există – este una din regulile nescrise ale modului în care populația evaluează proiectele publice, mai ales cele privind autostrăzile.

Ceea ce avem de făcut este să accelerăm cât se poate de mult cele două proiecte de infrastructură pentru că sunt vizibile și dau încredere oamenilor că putem duce proiecte mari la capăt, pentru că sunt cruciale pentru dezvoltarea economică a României și valorificarea oportunităților care apar în contextul conflictului din Ucraina și pentru că vom aduce un strop de speranță că tinerii foarte înzestrați se pot gândi să rămână în România pentru că există viitor.