De ceva timp, Marcel Ciolacu este într-o febrilă campanie de imagine – nu știm dacă pentru funcția de prim-ministru sau pentru cea de candidat la președinția României din partea PSD. Anul 2023 a debutat cu exprimarea publică a temerii asupra faptului că nu va avea loc rocada și că PNL nu-și va respecta promisiunea de a ceda funcția de premier. Chiar dacă în politica românească respectarea promisiunii luate ține, de regulă, precum minunile biblice, trei zile, PNL a spus pe parcursul ultimelor luni, în mod repetat, că rocada va avea loc. Evident că am fi fost mai bucuroşi dacă, în loc să repete aceasta temere, domnul Ciolacu l-ar fi întrebat pe ministrul PSD-ist al finanţelor cum a fost posibil ca OMV să fie exceptat de la taxa de solidaritate, pe Petre Daea cum a putut să bage fermierii români aproape în faliment, prin nepriceperea lui, pe Alexandru Rafila cu ce anume a greşit judeţul Iaşi când a decis să scoată Institutul de Boli Cardiovasculare de pe lista PNRR, iar exemplele ar putea continua. Acestea da, erau probleme aflate pe agenda reală a cetăţenilor români!
Noua sa strategie cuprinde deziceri repetate de ceea ce s-a întâmplat în actuala guvernare. Astfel, domnul Ciolacu vorbeşte despre redimensionarea aparatului bugetar, despre pensii, şi mai ales despre pensile speciale!, ca și cum nu domnul Budăi trebuia să rezolve aceste două probleme delicate. Nu avem idee dacă în clipa în care vorbește despre prăpădul din timpul pandemiei se referă și la marea realizare a lui Maricel Popa din perioada în care era preşedinte al CJ Iaşi, spitalul Covid de la Leţcani. Chiar! Dacă tot a fost la Iaşi recent, preşedintele PSD l-a întrebat oare pe colegul său şi ceva despre banii aruncaţi pe Apa Sâmbetei pentru un spital mobil nefuncțional în perioada de tristă amintire? Dar despre fugarul Ionel Arsene, prieten cu Maricel Popa? L-o fi rugat pe colegul său să revină ca să își ispășească în țară pedeapsa cu executare?
Repetarea la nesfârşit a ideii cu privire la impozitarea progresivă în condiţiile în care ştie că pentru PNL aceasta măsură este o adevărată linie roşie ridică iar câteva semne de întrebare. Uşurinţa cu care vorbeşte despre guvernarea PNL din ultimii ani, guvernare care evident că a mai avut şi sincope, poate să ne dea și nouă, liberalilor, ideea de a readuce în atenţie guvernarea Dragnea.
Imaginea această nouă de luptător cu pensile speciale pentru care este gata să-și pună la bătaie chiar funcţia de premier pe care încă nu o are, respectiv demisia (după propriile declaraţii) nu poate fi dezlipită de aceea a liderului care nu a părut prea deranjat de incapacitatea lui Marius Budăi de a rezolva speța. Am înţeles și că, la nivel declarativ, tot ceea ce se votează la Senat în urma deciziilor din coaliție, inclusiv de către senatorii PSD, devine de neacceptat pentru domnul Ciolacu a doua zi după ce s-a votat, dar asumarea pentru ceea se s-a întâmplat la nivel guvernamental până acum e un element absolut necesar pentru viitorul coaliţiei!
Îmi exprimam, de curând, speranța că activitatea legislativă și parlamentară nu vor fi parazitate de șirurile de alegeri din 2024. Văd însă la domnul Ciolacu că nici n-a preluat încă funcția de premier, și a intrat deja cu toate armele și bagajele într-o logică electorală. Sigur că poate năzui la orice funcție în stat, chiar și la cea de președinte, dar dacă va folosi funcția de Prim-Ministru ca rampă de lansare în campania sa personală pentru prezidențiale, atunci socoteala de acasă s-ar putea să nu se potrivească cu cea din târg. Un premier rezolvă crize atunci când ele apar și poate fi pus în situația de a lua și decizii nepopulare de care țara are nevoie. În caz contrar, nu își respectă funcția și pune în pericol o Românie întreagă.