Text Integral. Proiectul de lege „Primul Monument Restaurat”

LEGE

pentru stabilirea unor măsuri în vederea implementării programului „Primul Monument Restaurat”

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Titlul I Dispoziții generale

Art. 1

(1) Se aprobă programul multianual „Primul Monument Restaurat”, denumit în continuare Programul, ca program guvernamental care are ca obiect facilitarea accesului persoanelor fizice și juridice la conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor prin contractarea de credite garantate de stat.

(2) Prin monument, în sensul Programului, se înțelege orice imobil sau parte de imobil care beneficiază de regimul juridic de protecție de monument istoric din categoria monument, potrivit prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Prin acțiuni de conservare, restaurare și punere în valoare a unui monument eligibile pentru finanțare, în sensul Programului, se înțeleg elaborarea studiilor, cercetărilor și a documentațiilor tehnico-economice necesare în vederea restaurării și punerii în valoare a unui monument, inclusiv prin construcții noi, plata taxelor aferente avizelor pentru obţinerea autorizaţiei de construire, realizarea lucrărilor, asigurarea serviciilor de asistenţă tehnică – dirigenţie de şantier, dacă de la ultima recepție la terminarea unor lucrări de consolidare a părții imobilului pentru care se solicită finanțare, altele decât lucrări de intervenție în primă urgență, definite potrivit legislației privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, au trecut mai mult de 10 ani până la data solicitării finanțării garantate.

(4) Beneficiarul Programului îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) la data solicitării creditului garantat se încadrează într-una din următoarele situații cu privire la regimul de proprietate:

1. persoana fizică deține în proprietate exclusivă sau împreună cu soțul ori soția un imobil sau parte de imobil;

2. la data solicitării creditului garantat, proprietarii din cadrul asociației de proprietari dețin, în proprietate exclusivă sau împreună cu soțul ori soția un imobil sau parte de imobil;

3. sub condiția aprobării prin hotărâre de guvern a unei scheme de ajutor de minimis/scheme de ajutor de stat referitoare la această situație, persoanele fizice de drept privat dețin un imobil sau parte de imobil;

b) restaurează un singur monument, printr-un credit acordat și garantat în condițiile Programului;

c) are calitatea de împrumutat în raport cu finanțatorul.

Art. 2

Finanțarea acțiunilor prevăzute la art. 1 alin. (3) se poate asigura, în cadrul Programului, în condițiile prezentei legi, prin credite bancare sau de autoritățile administrației publice locale prin bugetul local, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinație, sub formă de grant.

Titlul II Programul multianual „Primul Monument Restaurat”

Capitolul I Finanțarea prin credite bancare

Art. 3

(1) Prin derogare de la prevederile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor este autorizat să mandateze Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii – SA – IFN, denumit în continuare FNGCIMM, în vederea emiterii de garanții în numele și în contul statului, cu încadrarea în plafonul privind emiterea de garanții de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor, stabilit potrivit prevederilor art. 26 alin. (2) și (5) și art. 29 alin. (1) lit. e) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, în favoarea instituțiilor de credit care acordă credite beneficiarilor din cadrul Programului.

(2) Beneficiarul de credite va garanta prin angajament asumat de către proprietarii locuințelor unifamiliale sau ai celor din blocurile de locuințe, în calitate de fideiusori, pentru recuperarea sumelor neplătite de beneficiarul de credite, rezultate din executarea garanțiilor acordate de FNGCIMM în numele și în contul statului. Nu încheie convenții de fideiusiune, respectiv nu au calitatea de fideiusori membrii asociației de proprietari care achită din surse proprii cota-parte ce le revine din lucrările de intervenție.

(3) Convențiile de fideiusiune constituie titluri executorii și au valoare de înscrisuri autentice.

(4) În baza convențiilor de fideiusiune, asupra clădirilor de locuit deținute de beneficiarii de credite se notează în partea a III-a a cărții funciare a imobilelor existența contractului de împrumut și a convenției de fideiusiune.

(5) La transmiterea dreptului de proprietate, dobânditorul se subrogă în drepturile și obligațiile proprietarului, indiferent dacă proprietarul are sau nu calitatea de fideiusor.

(6) În cazul în care beneficiarul de credite este o asociație de proprietari, în temeiul convențiilor de fideiusiune, proprietarii din blocul de locuințe care nu au achitat sumele care le revin către asociația de proprietari sunt obligați să plătească personal sumele rezultate din executarea garanțiilor acordate de FNGCIMM în numele și în contul statului, în limita cotei-părți ce le revine din valoarea creditului, proporțional cu cota-parte indiviză deținută de fiecare dintre acești proprietari din proprietatea comună.

Art. 4

(1) Finanțatorii pot opta pentru reutilizarea unui plafon la nivelul a 50% din soldul total al garanțiilor acordate în cadrul Programului, în condițiile împărțirii riscurilor și pierderilor între statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor prin FNGCIMM, și finanțator, proporțional cu procentele de garantare prevăzute la alin. (3). Prevederile prezentului alineat sunt aplicabile numai raporturilor juridice dintre FNGCIMM și finanțatori.

(2) În limita plafonului alocat și utilizat, finanțatorii eligibili din cadrul Programului au dreptul să transfere portofoliul de credite acordate către alți finanțatori eligibili din cadrul Programului, fără a afecta drepturile și obligațiile beneficiarilor din contractele în curs de derulare, cu condiția notificării beneficiarilor. Contractele de garantare aferente creditelor cedate rămân valabile fără îndeplinirea altor formalități. Condițiile privind transferul, precum și orice aspecte procedurale se stabilesc prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(3) Valoarea finanțării destinate, prin Program, unui imobil sau unei părți de imobil deținute de o persoană fizică în proprietate exclusivă sau împreună cu soțul ori soția, poate fi de maximum 70.000 EUR, echivalent lei, și este compusă din finanțarea acordată de instituția de credit, în valoare de maximum 66.500 EUR, și avansul plătit de beneficiar. Finanțarea acordată de instituția de credit este garantată de stat, prin Ministerul Finanțelor, în procent de maximum 50%, exclusiv dobânzile, comisioanele și spezele bancare aferente finanțării garantate, și acoperă maximum 95% din prețul de acțiunilor de conservare, restaurare și punere în valoare, dar nu mai mult decât valoarea rezultată din raportul de evaluare a acestora. În cazul în care se restaurează un imobil sau parte de imobil cu un beneficiar care se încadrează în categoriile prevăzute la art. 1 alin. (4) pct. 2 și 3, valoarea finanțării poate fi cuprinsă între 70.001 EUR și maximum 140.000 EUR, echivalent lei, și este compusă din finanțarea acordată de instituția de credit, cu o valoare cuprinsă între minimum 59.501 EUR și maximum 119.000 EUR, la care se adaugă avansul plătit de beneficiar. Finanțarea acordată de instituția de credit este garantată de stat, prin Ministerul Finanțelor, în procent de maximum 60%, exclusiv dobânzile, comisioanele și spezele bancare aferente finanțării garantate, și acoperă maximum 85% din prețul acțiunilor de conservare, restaurare și punere în valoare, dar nu mai mult decât valoarea rezultată din raportul de evaluare a acestora.

(4) Contractele prin care FNGCIMM acordă garanțiile prevăzute la art. 3 alin. (1) constituie titluri executorii și au valoare de înscrisuri autentice.

(5) Plafonul anual al garanțiilor care pot fi emise potrivit art. 3 alin. (1), condițiile de acordare a acestora și de eligibilitate a băncilor și a persoanelor fizice, respectiv asociațiilor de proprietari, beneficiare ale Programului, precum și regulile de gestionare a plafoanelor anuale și garanțiilor se stabilesc prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(6) Între Ministerul Finanțelor și FNGCIMM se încheie o convenție prin care se stabilesc drepturile și obligațiile părților în derularea Programului.

(7) În baza contractului de garantare, asupra imobilului, în cadrul Programului, se instituie în favoarea statului român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, precum și în favoarea finanțatorilor, proporțional cu procentul de garantare, un drept de ipotecă legală de rangul I până la finalizarea procedurii de executare silită asupra imobilului care face obiectul garanției, potrivit legii, cu interdicția de înstrăinare, prin excepție de la prevederile art. 38 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumenelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe o perioadă de 5 ani și interdicția de grevare cu sarcini a acesteia pe toată durata garanției. Condiția referitoare la rangul dreptului de ipotecă trebuie să fie îndeplinită până la momentul formulării cererii de plată a garanției de către finanțator la FNGCIMM. În cazul primirii de către finanțator a comunicării respingerii cererii de plată a garanției de la FNGCIMM, în temeiul contractului de garantare, finanțatorul are dreptul să înscrie în cartea funciară ipoteca legală prevăzută la art. 2.386 pct. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, concomitent cu radierea din cartea funciară a ipotecii legale instituite în favoarea statului român.

(8) Prevederile art. 2.380 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, nu se aplică ipotecilor instituite pentru garantarea creditelor pentru construcții noi în cadrul Programului.

(9) Prin excepție de la prevederile alin. (7), finanțatorul este abilitat să își exprime acordul pentru preluarea finanțării garantate și a imobilului, respectiv părții din imobil, de către o persoană fizică ce îndeplinește criteriile de eligibilitate în cadrul Programului și/sau alte persoane stabilite în normele de implementare aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(10) Prin excepție de la prevederile alin. (7), dispozițiile legislației în domeniul gazelor naturale și în domeniul energiei electrice, referitoare la constituirea și exercitarea drepturilor de uz și servitute, precum și a oricăror alte servituți de interes public, se aplică în mod corespunzător.

(11) Prin excepție de la prevederile alin. (7), Ministerul Finanțelor și finanțatorul, proporțional cu procentul de garantare, își pot exprima acordul cu privire la lucrările de intervenție și/sau extindere, pentru care este necesară emiterea autorizației de construire, privind imobilul ipotecat, incluzând spre exemplificare, dar fără a se limita la acestea, dezmembrări, extinderi, modificări structurale, modificări ale destinației părților comune, precum și orice alte modificări care, deși nu necesită obținerea unei autorizații de construire, se înscriu în cartea funciară. Beneficiarii Programului au obligația de a efectua orice lucrare de intervenție și/sau extindere în condițiile legii și de a efectua înregistrările corespunzătoare în cartea funciară și sub condiția extinderii ipotecii asupra ameliorațiunilor efectuate, ulterior instituirii ipotecilor.

(12) În cazul rambursării anticipate a finanțării înainte de expirarea termenului de 5 ani, interdicțiile de înstrăinare prevăzute la alin. (7) se radiază în condițiile legii și nu se percepe comision de rambursare anticipată.

Art. 5

(1) Creanțele rezultate din garanțiile acordate și plătite instituțiilor de credit în cadrul Programului sunt asimilate creanțelor bugetare a căror recuperare se efectuează de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform procedurii reglementate de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.

(2) Dispozițiile art. 242 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile în cazul executării silite pentru stingerea creanțelor datorate bugetului de stat rezultate din executarea garanțiilor emise în numele și în contul statului în favoarea băncilor care acordă credite persoanelor fizice pentru acțiuni de conservare, restaurare și punere în valoare în cadrul Programului.

(3) Valorificarea bunului care face obiectul contractului de garanție, în cadrul procedurii de executare silită prevăzute la alin. (1), se efectuează de către organele competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(4) Sumele încasate potrivit prevederilor alin. (3), (6) și (7) sunt venituri ale bugetului de stat, proporțional cu procentul de garantare stabilit potrivit art. 4 alin. (3).

(5) Prevederile alin. (1), (2) și (3) se aplică și în cazul în care asupra bunurilor imobile achiziționate prin Program este instituită ipoteca de rang I proporțional cu procentul de garantare stabilit potrivit art. 4 alin. (3), atât în favoarea statului român reprezentat de Ministerul Finanțelor, cât și a finanțatorului.

(6) Prin derogare de la prevederile art. 258 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, sumele încasate potrivit alin. (5) se distribuie proporțional cu procentul de garantare stabilit potrivit art. 4 alin. (3), după deducerea cheltuielilor de orice fel, făcute de către organele competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie.

(7) Dacă creanța statului nu a fost acoperită integral, fie ca urmare a distribuirii prețului potrivit alin. (6), fie în cazul în care bunul nu a putut fi valorificat potrivit legii, atunci, în scopul realizării integrale a creanței, organele competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală aplică dispozițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 6

(1) După efectuarea plății valorii de executare a garanției de Ministerul Finanțelor către finanțator, beneficiarii Programului pot solicita o singură dată finanțatorilor repunerea în drepturile și obligațiile aferente contractului de credit și de garantare după declararea exigibilității anticipate a finanțării acordate în cadrul Programului, urmând ca procedura și condițiile de repunere să fie stabilite prin normele de implementare aprobate prin hotărâre a Guvernului. În cazul aprobării de către finanțator a acestei solicitări, beneficiarul Programului nu datorează obligații fiscale accesorii calculate la valoarea de executare a garanției. De la data aprobării solicitării se întrerupe termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită de către organele competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(2) În cazul nerespectării clauzelor contractului de credit și de garantare, după repunerea în drepturi și obligații a beneficiarului Programului, potrivit alin. (1), acesta datorează obligații fiscale accesorii de la data plății inițiale a valorii de executare a garanției de către Ministerul Finanțelor pentru suma rămasă neachitată din contractul de credit și de garantare.

(3) În cazul aprobării de către finanțator a solicitării prevăzute la alin. (1), în termen de 5 zile de la data aprobării solicitării, finanțatorul restituie către Ministerul Finanțelor sumele reprezentând valoarea de executare a garanției, care reîntregesc cheltuiala efectuată.

(4) Finanțatorul poate solicita FNGCIMM retragerea cererii de plată a garanției cel mai târziu până în penultima zi de efectuare a plății valorii de executare a garanției de către Ministerul Finanțelor.

(5) După expirarea perioadei de 5 ani în care operează interdicția de înstrăinare a monumentului pentru care s-au finanțat acțiuni de conservare, restaurare și punere în valoare în cadrul Programului, finanțatorul, cu acordul Ministerului Finanțelor, poate aproba înstrăinarea acesteia, precum și ridicarea temporară a interdicției de grevare, cu condiția achitării integrale a creditului garantat. În acest caz, cumpărătorul are posibilitatea de a achita prețul acțiunilor de conservare, restaurare și punere în valoare a monumentului prin contractarea unui credit, inclusiv în cadrul Programului, cu înscrierea unei noi ipoteci în favoarea finanțatorului care acordă creditul.

(6) În cazul lucrărilor de interes public local efectuate de autoritățile publice locale, Ministerul Finanțelor și finanțatorul, proporțional cu procentul de garantare, își pot exprima acordul cu privire la ridicarea ipotecii, a interdicției de grevare cu sarcini și a interdicției de înstrăinare a cotei-părți de teren aferente monumentului pentru care au fost finanțate acțiuni de conservare, restaurare și punere în valoare în cadrul Programului, necesară executării acestor lucrări, chiar și în cazul diminuării acestor cote-părți, cu condiția ca lucrările efectuate să conducă la creșterea valorii monumentului.

(7) Creditele garantate de stat în cadrul Programului se pot refinanța prin alte instrumente de finanțare, cu excepția altor credite acordate în cadrul Programului. În acest caz, finanțatorul, cu acordul Ministerului Finanțelor, poate aproba refinanțarea creditului garantat de stat, precum și ridicarea temporară a interdicției de grevare asupra imobilului pentru care s-au finanțat acțiuni de conservare, restaurare și punere în valoare în cadrul Programului, în vederea înscrierii unei noi ipoteci în favoarea instituției de credit care acordă refinanțarea, cu condiția achitării integrale a creditului garantat în cadrul Programului.

Capitolul II Finanțarea sub formă de grant acordat de autoritățile administrației publice locale

Art. 7

În vederea finanțării acțiunilor de conservare, restaurare și punere în valoare prevăzute la art. (1) alin. (3) sub formă de grant acordat de autoritățile administrației publice locale, este necesară declararea în prealabil a acestora ca investiții de interes public local prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor județene sau prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București.

Art. 8

(1) Contribuția autorităților administrației publice locale prevăzute la art. 2 se poate asigura astfel: cel puțin 20%, dar nu mai mult de 80%, din fonduri aprobate anual cu această destinație în bugetele locale/centrale sub formă de grant. Diferența până la 100% se asigură de către beneficiar. În cazul asociațiilor de proprietari, diferența se asigură din fondul de reparații al asociației și/sau din alte surse legal constituite.

(2) Sumele avansate de autoritățile administrației publice locale pentru asigurarea contribuției prevăzute la art. 2 se recuperează de la beneficiar. În cazul asociațiilor de proprietari, recuperarea se face din contribuția proprietarilor sau, după caz, din fondul de reparații al asociației de proprietari, constituit în acest sens, conform Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cu modificările și completările ulterioare.

(3) În cazul în care sumele prevăzute la alin. (1) nu au fost integral recuperate din contribuția proprietarilor sau din fondul de reparații al asociației de proprietari până la recepția la terminarea lucrărilor, recuperarea sumelor rămase se realizează prin stabilirea, prin hotărâre a autorităților deliberative, a unei taxe pentru restaurarea monumentelor.

(4) Taxa pentru restaurarea monumentelor se aplică doar proprietarilor/asociațiilor de proprietari ai monumentului finanțat prin Program, atunci când nu sunt acoperite sumele avansate de autoritățile administrației publice locale pentru asigurarea contribuției proprietarilor sau, după caz, a contribuției din fondul de reparații al asociației de proprietari prevăzute la alin. (1), în vederea acoperirii respectivei contribuții.

(5) Taxa pentru restaurarea monumentelor se fundamentează și se stabilește pe baza hotărârii autorităților deliberative în funcție de sumele avansate de către autoritățile locale pentru asigurarea cotei de contribuție aferente proprietarilor, în raport cu cotele-părți indivize din proprietatea comună aferentă fiecărei proprietăți individuale.

(6) Durata și modalitatea în care pot fi recuperate, prin intermediul taxei, sumele avansate conform alin. (1) se stabilesc prin hotărâri ale autorităților deliberative, neputând depăși 5 ani de la data recepției la terminarea lucrărilor.

(7) Taxa pentru restaurarea monumentelor se urmărește și se execută în condițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, de către organele fiscale ale autorităților administrației publice locale.

(8) Sumele avansate în condițiile legii de către autoritățile administrației publice locale pentru asigurarea cotei de contribuție a proprietarilor/asociațiilor de proprietari pentru executarea lucrărilor de intervenție prin Program, nerecuperate la data înstrăinării sub orice formă a imobilelor, inclusiv prin moștenire, se recuperează de la noul proprietar, în condițiile legii.

Art. 9

(1) Prin excepție de la prevederile art. 8 alin. (6), sumele avansate de autoritățile administrației publice locale pentru asigurarea contribuției proprietarilor/asociațiilor de proprietari pentru executarea lucrărilor de intervenție la monumente sunt considerate cheltuieli de natură socială și se pot recupera într-un termen mai mare de 5 ani pentru clădirile în care locuiesc persoane din categoriile de proprietari, persoane fizice, respectiv familii care conform anchetei sociale efectuate înainte de stabilirea naturii sociale a cheltuielilor și pe durata recuperării acestora de autoritatea administrației publice locale și pe toată durata realizării lucrărilor de intervenție realizează venituri medii nete lunare pe persoană singură/membru de familie mai mici sau egale cu salariul minim net garantat în plată pe țară.

(2) Recuperarea sumelor destinate finanțării cheltuielilor în cazurile prevăzute la alin. (1), respectiv prelungirea duratei de recuperare a sumelor se face prin hotărâre a autorității deliberative.

Titlul II Dispoziții finale

Art. 10

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, după cum urmează:

1. La articolul 456 alineatul (1), litera x) se modifică și va avea următorul cuprins:

„x) clădirile clasate ca monumente istorice din categoria monument, precum și pentru clădirile în care funcționează muzee acreditate și case memoriale, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, care au fațada stradală și/sau principală renovată sau reabilitată conform prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.”

2. La articolul 456 alineatul (2), literele a) și b) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„a) clădirile/părțile de clădire care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice din categoria monument, muzee acreditate și case memoriale, altele decât cele prevăzute la alin. (1) lit. x); scutirea se poate acorda și încăperilor care sunt folosite pentru activități economice sub condiția aprobării prin hotărâre de consiliu a unei scheme de ajutor de minimis/scheme de ajutor de stat referitoare la această situație.

b) clădiri pentru care s-a instituit un regim de protecție, altele decât cele prevăzute la lit. a) și la alin. (1) lit. x), amplasate în monumente istorice din categoria ansamblu și sit, în zone de protecție ale monumentelor istorice și în zonele construite protejate;”

3. La articolul 464 alineatul (1), litera z) se modifică și va avea următorul cuprins:

„z) suprafețele construite ale terenurilor pe care se află clădirile sau părțile de clădire prevăzute la art. 456 alin. (1) lit. x), indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu excepția terenurilor care sunt folosite pentru activități economice.”

4. La articolul 464 alineatul (2), literele i) și q) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„i) terenurile ocupate de clădirile sau părților de clădire prevăzute la art. 456 alin. (2) lit. a);

q) terenurile, amplasate în monumente istorice din categoriile ansamblu și sit, în zonele de protecție ale monumentelor istorice și în zonele protejate;”

5. La articolul 474 alineatul (1), după litera k) se introduce o nouă literă, lit. l), cu următorul cuprins:

„l) lucrări de întreținere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare a monumentelor istorice astfel cum sunt definite în Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare, datorate de proprietarii persoane fizice care realizează, integral sau parțial, aceste lucrări pe cheltuială proprie; scutirea se acordă și încăperilor care sunt folosite pentru activități economice sub condiția aprobării prin hotărâre de consiliu a unei scheme de ajutor de minimis/scheme de ajutor de stat referitoare la această situație.”

6. La articolul 474 alineatul (2), litera a) se abrogă.

7. La articolul 489, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

(4) Pentru terenul agricol nelucrat timp de 2 ani consecutiv, cu excepția siturilor arheologice, consiliul local poate majora impozitul pe teren cu până la 500%, începând cu al treilea an, în condițiile stabilite prin hotărâre a consiliului local. Norme metodologice

8. La articolul 489, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alin. „(5¹), cu următorul cuprins:

„(5¹) În situația clădirilor și terenurilor prevăzute la alin. (5) care au regim juridic de monument istoric (indiferent dacă se află în categoria monument, ansamblu sau sit) nu se aplică scutirile și reducerile de impozite prevăzute la art. 456 și 464.”

Art. 11

La articolul 46 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 573 din 3 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, la alin. (1), după lit. g) se introduce o nouă literă, lit. h), cu următorul cuprins:

„h) acordă consultanţă în demersurile proprietarilor, administratorilor sau titularilor altor drepturi reale asupra monumentului istoric, privind contractarea lucrărilor de protejare, verificarea modului de realizare a acestora pe toată durata executării acestora.”

Art. 12

La articolul 16 din Legea nr. 215/1997 privind Casa Socială a Constructorilor publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 22 decembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare, după alin. (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:

„(3) Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. c) lucrările care dețin autorizație pentru conservarea și restaurarea monumentelor istorice din categoria monument.”

Art. 13

La articolul 30 din Legea nr. 50/1991 privind privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, cu modificările și completările ulterioare, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții și reglementarea în domeniul urbanismului se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepția celor de conservare și restaurare prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și a lăcașurilor de cult și a lucrărilor de intervenție în primă urgență pentru punerea în siguranță a construcțiilor existente, inclusiv a instalațiilor aferente, care prezintă pericol public, indiferent de destinație.”