Este cu adevărat șocant să aflăm, din statistica oficială, faptul că 2022 este anul în care au emigrat din România, definitiv, cei mai mulți români din ultimele trei decenii. Nu vorbim despre semenii noștri care emigrează temporar din motive economice sau pentru a studia, ci de cetățeni pe care țara noastră îi pierde, cel mai probabil, pentru totdeauna. Și dacă nu e surprinzător că aceștia sunt în cel mai mare număr din București (aproape 42.000), pe locul al doilea regăsim Iașul, cu ceva mai mult de 18.000 de plecări definitive. Enorm.
Observăm faptul că nu rațiunile economice par să îi fi împins pe românii despre care vorbim să părăsească România, în condițiile în care unele dintre cele mai sărace județe, unde emigrația temporară este uriașă în lipsa locurilor de muncă sau a oricărei posibilități de a asigura familiei un trai mai bun, bifează abia câteva mii de persoane care au plecat pentru totdeauna.
Aminteam și în urmă cu câteva luni, de la tribuna Senatului, faptul că asistăm în ultimii ani la un fenomen cu adevărat îngrijorător: nu mai emigrează doar tineri și doar pentru a munci în țările din Vestul Europei. Emigrează familii întregi care au acasă un trai îndestulat adeseori, ai cărei membri adulți au atins maturitatea profesională și au un grad de educație și cultură ridicat. Astăzi avem de-a face cu o hemoragie a plecărilor clasei de mijloc care a luptat să își facă un trai bun în România, dar care, cel mai adesea din dezamăgire, decide să își trăiască a doua parte a vieții în afară țării, în societăți mai așezate și care le garantează accesul, în schimbul taxelor plătite, la servicii publice de calitate și la un parcurs educațional și profesional previzibil pentru copiii lor. Aceasta este realitatea. Sunt plecări, de multe ori, generate de realizarea faptului că România nu se schimbă în bine atât de repede, astfel încât să fie convingătoare în timpul vieții lor.
Ceea ce vedem zilele acestea devoalându-se, fenomenul azilelor groazei, în care bătrâni sunt maltratați, deposedați și de ceea ce mai aveau în stabilimente unde ar fi trebuit să li se asigure, din bani publici, dar de către prestatori privați, condiții bune de trai și de îngrijire medicală, nu face decât să le confirme acestor români care în 2022 au emigrat definitiv din România că au luat decizia corectă. Este, așa cum a spus-o și președintele, o mare rușine națională, dar și o altă sursă suplimentară de deznădejde în rândul populației care vede că statul eșuează. A eșuat la Colectiv, a eșuat în pandemie atunci când au explodat spitale.
România a făcut pași uriași în acești 30 de ani și nu voi retrage nimic din optimismul unor declarații politice anterioare și din ceea ce, în forul meu interior, cred cu tărie. De la griul anilor ’90 și până astăzi țara noastră a depășit întunericul și, pe alocuri, este plină de culoare, de optimism, de dinamism economic. Dar, până nu vom face lucruri credibile în direcția recăpătării încrederii tuturor cetățenilor români în instituții, aceștia vor continua să plece.