Mă preocupă de multă vreme neîncrederea crescândă a cetățenilor în instituțiile de
stat. Nu am să fiu ipocrit să spun că nu înțeleg de ce autoritatea instituțiilor a devenit atât de diluată și de ce oamenii nu mai au încredere în instituții. Înțeleg foarte bine toate practicile politicianiste și demagogice care s-au adunat an după an, guvernare după guvernare. Toate acestea au erodat încrederea cetățenilor în politicieni, e adevărat, dar s-a realizat și transferul de neîncredere în instituțiile de stat.
Accidentele tragice care au loc în România sunt prea dese și este imposibil să nu erodeze imaginea în instituții, mai ales după rapoarte care arată că cineva nu și-a făcut treaba, că altcineva a încălcat legile și că, în general, din aceste cauze, au de suferit oameni nevinovați, iar la final nu răspunde nimeni în justiție. Nu vom repara totul peste noapte, dar trebuie să arătăm că vrem să îndreptăm aceste lucruri.
Ne dorim cu toții un stat puternic, cu autoritate, un stat care să ofere cetățenilor prompt serviciile de bază pentru care este menit: securitate internă și externă, servicii de educație și medicale, infrastructură bine pusă la punct, șanse egale tuturor în fața legilor, valorizarea corectă a meritelor și speranța că suntem o națiune în care oricine își poate clădi un viitor. Doar că trebuie să fim atenți la ideea aceasta de stat puternic. „Cu autoritate” nu înseamnă autoritar! Și va trebui să fim mereu vigilenți în acest sens.
Un stat „puternic” înseamnă de fapt cetățeni puternici, cu o viată sigură și fără să fie supusă arbitrariului sau accidentelor de tot felul. Dar pentru a ajunge acolo, este nevoie de o acțiune de recredibilizare a unor instituții care, fără să afecteze drepturile și libertățile cetățenilor, are grijă de viața lor. Un stat capabil de așa ceva nu este unul autoritar, ci este unul care impune autoritate prin respectarea regulilor, legilor, prin puterea statului de drept. Nu trebuie făcută confuzia între stat autoritar (un astfel de stat duce la catastrofă) și stat cu autoritate. Tentațiile autoritariste sunt cele mai facile, dar sunt dramatice pentru un stat care apucă pe această cale.
Proiectul nostru liberal presupune nu o invazie a vieții cetățeanului de către stat, ci existența unui stat partener al cetățeanului onest, plătitor de taxe și impozite și care vrea să trăiască în România. Iar parteneriatul înseamnă că statul îi oferă condiții de educație și de dezvoltare, îi oferă condiții în care capacitatea de a face predicții rezonabile pentru carieră să fie rezonabilă. Și înseamnă, bineînțeles, că prin instituțiile sale, îi creează condiții de securitate.
Nu avem altă soluție! Noi trebuie să începem să fim exemplele bune, să construim instituții corecte și performante, trebuie să ne recâștigăm respectul oamenilor și să fugim departe de acele cântece de sirenă care spun că este nevoie de autoritarism. Democrația, statul de drept și liberalismul sau economia de piață rămân în continuare căile pe care trebuie să le urmăm, doar că trebuie să fim atenți ca în plin stat de drept să nu ne cufundăm în vechiul dicton că unii ar fi mai egali decât alții.