Declarație politică în Senatul României – 5 aprilie 2023
Vorbim – și este foarte bine! – tot mai apăsat despre necesitatea ca România să își asigure independența energetică. Are toate resursele naturale și capacitatea să o facă în viitorul apropiat. La fel de importantă este însă și independența noastră privind hrana, în condițiile în care potențialul agricol al României este printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Este mare paradox pe care îl trăim în aceste vremuri: să avem terenuri fertile suficiente, fermieri pricepuți, agronomi extraordinari, dar să consumăm preponderent hrană din import. Aici nu este vorba despre populism, ci despre economie. În loc de prosperitate, agricultura românească se află în buza falimentului în 2023.
Când ministrul care și-a făcut un titlu de glorie din faptul că vine din rândurile agricultorilor, ba chiar că doar el ascultă cel mai bine glasul pământului ajunge să-i scoată în stradă tocmai pe agricultorii și fermierii din România, putem afirma fără reținere că acel demnitar nu și-a făcut treaba. Sau, cel mult, de o manieră defectuoasă.
Am adresat deja săptămâna trecută o interpelare ministrului Petre Daea referitoare la situația dramatică a fermierilor la înființarea culturilor de primăvară și restanțele uriașe la plata despăgubirilor pentru secetă aferente culturilor din primăvara anului 2022.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în ciuda promisiunilor făcute inclusiv de ministrul Petre Daea în mass-media, încă nu a onorat plata despăgubirilor pentru secetă aferente culturilor din primăvara anului 2022 și promise de multă vreme fermierilor români. Numai la nivelul județului Iași au fost afectate 80.000 de hectare. La nivel național, vorbim de 1 milion de hectare!
În lipsa acestei resurse financiare, agricultorii se află în imposibilitatea de a achiziționa semințe și îngrășăminte pentru noi culturi, din cauza datoriilor pe care le-au acumulat deja către furnizori.
Agricultorii reclamă prăbușirea prețurilor interne și inducerea unor volatilități foarte mari ale acestora, pe fondul volumelor suplimentare de marfă din Ucraina (situație devenită acută mai ales în zonele de graniță); presiunea enormă pe o logistică de transport deja deficitară în România, ceea ce a dus la creșterea de 4-5 ori a tarifelor de transport. Ei mai acuză lipsa chiar de mijloace de transport, presiunea pe logistica de stocare, în prezent depozitele din ferme fiind încă pline cu produse agricole nevalorificate, la doar două luni înainte de noua recoltă, din cauza blocării pieței locale prin importul masiv de cereale din Ucraina.
De asemenea, se pregătesc să protesteze din cauza alocării infime, arbitrare și discriminatorii a unor fonduri din rezerva de criză a Uniunii Europene, de mai puțin de 18 procente din suma totală antrenată – când, în fapt, țara noastră a servit drept platformă logistică și a facilitat tranzitul pentru cca 60% din volumele de produse agricole extrase din Ucraina.
Agricultura este un domeniu esențial pentru România, unul care a fost mulți ani neglijat, dar care reprezintă un segment important din PIB. Contextul internațional, la care se adaugă capriciile naturii, au făcut și mai grea viața celor care ne asigură hrana zilnică.
Un lucru e cert: nu putem să îi lăsăm pe cont propriu! România trebuie să crească acest sector cu un potențial uriaș și trebuie să o facă într-un mod competent și eficient. Putem fi și solidari cu Ucraina, dar în același timp să ne prezentăm la nivel de Minister al Agriculturii mai bine pregătiți în negocierile cu Uniunea Europeană! Nu este normal ca Președintele Klaus Iohannis să repare în extremis, în Consiliul European, o problemă provocată de nepriceperea unui ministru care pare realmente total depășit de situație. Totuși, a făcut-o, și am încredere că reparațiile financiare în urma importurilor masive de cereale din Ucraina vor fi mai consistente în cea de-a doua fază a acordării ajutoarelor către fermieri de către Comisia Europeană.