În Orientul Mijlociu nu a fost pace mai deloc în ultima sută de ani. E o stare tensionată constantă, palestinienii au refuzat constituirea unui stat al lor pentru că în aceeași zonă urma să se constituie statul Israel. Ca urmare a unei uri nestinse față de vecinii evrei, palestinienii nu au nici acum un stat pentru că înaintea acestei dorințe se situează setea de a șterge de pe fața pământului Israelul.
Ori de câte ori țările arabe din jur au atacat militar Israelul au pierdut. După războiul de Yom Kippur din 1973, Egipt a fost primul stat care a renunțat la animozitatea față de Israel și a recunoscut existența acestuia (președintele Sadat a fost ulterior asasinat pentru „vina” de a fi semnat un tratat de pace cu Israel). Cu mai puțin sprijin militar de la statele arabe, palestinienii au apelat la altă armă: terorismul.
Fanatici și înarmați, teroriștii palestinieni au conspirat constant pentru a comite atentate, pentru a răpi și ucide civili sau militari israelieni. Furia depășește cu mult registrul normalității, ajungând direct pe terenul patologiei. Într-o abordare de neînțeles, palestinienii nu au ezitat să își trimită copiii la moarte prin acele atentate sinucigașe care au șocat întreaga lume. În zonele din Cisiordania în care oamenii duc o viață relativ normală, totul devine suspect când observi cum palestinienii care au ucis israelieni sunt considerați adevărații eroi.
Prin actul de teroare inutilă de pe 7 octombrie, Hamas a declanșat o reacția absolut legitimă de răspuns a Israelului, stat care nu are altă soluție să arate că poate asigura securitatea cetățenilor săi dacă nu scapă de vecinătatea acestei organizații teroriste. În tensiunea aceasta de a interveni militar într-o zonă dens populată, înțesată de teroriști și de civili ostili, inevitabil apar greșeli.
Prin actul de teroare inutilă de pe 7 octombrie, Hamas a declanșat o reacția absolut legitimă de răspuns a Israelului, stat care nu are altă soluție să arate că poate asigura securitatea cetățenilor săi dacă nu scapă de vecinătatea acestei organizații teroriste. În tensiunea aceasta de a interveni militar într-o zonă dens populată, înțesată de teroriști și de civili ostili, inevitabil apar greșeli.
Să nu confundăm greșelile unui stat democratic forțat să intervină pentru prezervarea propriei securități cu teroarea intenționată, deliberată a unor grupări înarmate pentru care țelul suprem este să ucidă cât mai mulți evrei până la dispariția statului Israel. Să nu pierdem din vedere cine reprezintă niște valori civilizatoare și cine e gata să detoneze bombe în autobuzele israelienilor, să tragă în neștire cu rachete în civili.