Vii sau morţi, mai importanţi sau mai putin marcanţi, nu contează pentru cei care ne conduc. Dispreţul e același.
Dincolo de vorbe stau faptele. Ca și cum guvernul PSDragnea nu ne-a oferit suficiente dovezi despre modul în care poate un partid iresponsabil să-și bată joc de valorile culturii naționale chiar în anul Centenarului Marii Uniri iată că, din păcate, zilele acestea avem o nouă dovadă a situației critice în care poate să ajungă patrimoniul material al României, din cauza lipsei unor măsuri promise în campania electorală, așteptate și neduse la îndeplinire, dar și a lipsa de finanțare. Prăbușirea pereților casei din lemn în care s-a născut marele sculptor Constantin Brâncuşi din Hobiţa este doar ultima dovadă a nepăsării Ministerului Culturii față de un simbol al culturii naționale și universale.
Situația aceasta nu este rodul hazardului sau al unui complot al unor forțe oculte, ci dimpotrivă este expresia ignoranței și dezinteresului PSD față de valorile culturii românești. În fiecare zi, patrimoniul material al acestei țări se degradează tot mai mult. Solicitările repetate ale PNL către Ministerul Culturii și Identității Naționale pentru adoptarea Codului Patrimoniului, dar și stabilirea unor proceduri clare care să reglementeze achizițiile culturale în mod transparent au rămas fără nici un răspuns. Promisiunea făcută în campania electorală a PSD, de sprijinire a colectivităţilor locale privind creşterea capacităţii instituţionale, bugetare şi tehnice de încurajare, gestiune, protecţie şi promovare a culturii locale şi a patrimoniului cultural local şi naţional, a rămas și ea fără acoperire în fapte.
Memoria lui Constantin Brâncuși a fost în acești ani de guvernare PSD în mai multe rânduri afectată. După decizia de stopare a procedurii de achiziție a Cumințeniei Pământului în 2017 a urmat promisiunea de înființare a Muzeului Național Constantin Brâncuși reluată în 16 martie 2017, în condițiile în care legea exista încă din 2015 (Legea nr 199/2015). Nu doar că autoritățile române nu au înțeles că acesta este un minim gest reparatoriu față de personalitatea lui Constantin Brâncuși, umilit de regimul communist prin neacceptarea reîntoarcerii lui în țară, dar urmașii de astăzi ai fostului PCR refuză să înapoieze cetățenilor acestei țări banii donați pentru achiziționarea Cumințeniei Pământului. Promisini neonorate și confiscări de bani privați sunt două din caracteristicile guvernării PSD, resimțite în plan cultural.
Prăbușirea casei părintești a lui Constantin Brincuși ne arată din nou indolența unor autorități locale și naționale care invocând caracterul privat al locuinței amintite preferă să ne spună doar că nu pot interveni. Având de-a face cu o construcție cu o valoare de patrimoniu trecută și în lista monumentelor istorice, Ministerul Culturii avea obligația să găsească cadrul legal necesar sau să-l creeze pentru a putea despăgubi proprietarii actuali, iar după trecerea în proprietatea statului să demareze lucrările de restaurare.
În fața unor situații atât de grave, Ministrul Culturii și Identității Naționale are datoria să informeze cetățenii acestei țări despre demersurile făcute până în acest moment în direcția achiziționării de către statul român a Casei părintești a lui Constantin Brâncuși, așa cum s-a procedat de pildă în cazul Vilei Florica, judetul Argeș, și care este suma prevăzută în bugetul ministerului Culturii în anul Centenarului Marii Uniri pentru restaurarea unor clădiri cu valoare de patrimoniu. Evident că într-o asemenea stare de letargie un demers de bun simț, cum ar fi includerea operei lui Brîncuși în Patrimoniul Mondial UNESCO, pare a fi desprins dintr-un film științifico-fantastic.
Dacă dorea să dovedească că are o înțelegere corectă asupra misiunii ce-i revine în anul Centenarului Marii Uniri, guvernul PSD Dragnea trebuia să aloce fondurilor necesare nu pentru festivisme și evenimente lipsite de orice relevanță cultural, ci pentru protejarea monumentelor istorice, atâtea câte mai sunt în picioare. În condițiile de astăzi, aprobarea Ordonanței de Urgență nr 76/2018 privind aprobarea Programului de investiții în domeniul Culturii rămâne o formă fără fond. Din păcate de la un guvern aflat în faza depășirii unui analfabetism funcțional e prea mult să așteptăm o viziune asupra evoluției culturii naționale, faza discursivă neputând fi sub nici o formă depășită.