Neîncrederea românilor în Uniunea Europeană este vina noastră, a politicienilor, în totalitate

0
272

    Pentru societatea românească, relația cu Europa a fost mereu una pasională. După ce regimul fanariot rupsese legătura cu spațiul European, ajungându-se la formule de tipul celei aparținând lui Dinicu Golescu care vorbea despre „cealaltă Europă’”, secolul al XIX-lea contribuia la o integrare rapidă în tiparele europenismului modern chiar dacă destule voci, după realizarea statului român modern, atrăgeau atenția asupra vitezei prea mari de modernizare și europenizare. Demn de remarcat este totuși faptul că discursul critic dezvoltat de junimiștii din jurul lui Titu Maiorescu nu excludea necesitatea de ne racorda la Europa ci doar viteza cu care se desfășura acest proces. Indiferent câte critici putem aduce procesului de modernizare, acesta a ajutat ca, la începutul secolului XX, România să devină o țară atractivă pentru marile puteri aflate, după începerea primului război mondial, în căutarea de aliați. Modernizarea a continuat după adoptarea Constituției din 1923 în alți parametri și pe alte coordonate, până la instaurarea regimului comunist care a reușit contraperfomanța de a anula efortul a două generații – generația pașoptistă și generația Marii Uniri.

    Revoluția din 1989 a readus subiectul Europa în dezbaterea publică. Dihotomia stânga – dreapta a îmbrăcat, la nivel discursiv, respingerea sau acceptarea valorilor europene. Faptul că Ion Iliescu a semnat, în 1991, celebrul tratat cu Rusia, nu a fost deloc o întâmplare. Convingerea lui și a echipei din care făcea parte a fost aceea a necesității prezenței României în vechiul spațiu geo-politic dominat de maica Rusie. Adversarii săi au fost etichetați, de aparatul propagandistic aflat la dispoziție, drept cei care vor să aducă în spațiul românesc toate păcatele Occidentului. Liberalii și țăraniștii nu erau doar cei care doreau ca România să revină la ’’odiosul’’ regim burghezo–moșieresc împreună cu Regele, ci aruncau țara către prostituție, droguri și alte calamități, vorba Vioricăi Dăncilă. Tema aceasta avea să se regăsească în discurile PSD multă vreme, chiar și după apariția UNPR și a Partidului România Mare, poate doar pe alt ton. După ceva ani, înțelegând avantajele integrării în Europa, PSD a renunțat la tema eurofobiei în favoarea unui discurs din care reieșea faptul că înțelege necesitatea integrării europene. PSD a avut însă grijă ca, la același nivel de discurs public, să explice unele măsuri mai nepopulare din plan guvernamental ca fiind expresia unor recomandări europene. Evident că asta a făcut mult rău încrederii, apropierii de Europa.

    Anul 2018, anul Centenarului Marii Uniri, a adus parcă cu mai multă forță ca niciodată fuga de Europa. Acum a fost evident faptul că pentru PSD și liderii săi, Europa reprezintă doar spațiul de unde putem lua bani fără a respecta vreo regulă. Batjocorirea legilor justiției și ignorarea tuturor semnalelor venite de la Bruxelles au arătat celor de bună credință că practicile și convingerile europene nu au nici o legătură cu modul de a face politică a PSD. Întocmirea unui cadru juridic care să permită salvarea lui Liviu Dragnea de consecințele propriilor sale fapte nu a putut fi înțeleasă de liderii europeni indiferent de familia politică din care fac parte. Dovada urii profunde pe care o are președintele PSD față de conceptul european și tot ceea ce presupune acesta a fost justificarea votului său de la Referendum. Votul afirmativ la întrebarea dilematică de pe buletinul de vot  a fost transformat în arătarea mușchilor către oficialii europeni, asemeni ca într-un meci de box.

    Raportul comisiei de la Veneția de săptămâna trecută pune o adevărată oglindă în fața unui guvern al cărui prim ministru confundă capitalele europene și care crede că principiile Uniunii Europene sunt facultative. Europa poate să nu fie doar un concept abstract utilizat în campaniile electorale dar, pentru asta, cei care conduc astăzi România trebuie să înțeleagă că întoarcerea la realitatea invocată de  Dinicu Golescu la începutul secolului al XIX-lea se poate realiza mai rapid decât am putea crede noi.

    Dacă e să fim corecți cu noi înșine, nici PNL, din păcate, nu a făcut tot ce se putea face pentru a explica tuturor românilor faptul că viitorul nostru este ombilical legat de viitorul Uniunii Europene și de necesitatea tăierii din fașă a oricăror mișcări centrifuge din cadrul acesteia. Trag speranța că începând de anul viitor vom face cu toții un obiectiv din asta.

 

ZI-MI PAREREA TA

Scrie-mi comentariul tau!
Numele tau