Va fi greu. Vor fi piedici. Dar satisfacția va fi cu atât mai mare.
Cine nu a ieșit la plimbare prin orașul în care locuiește pe lângă o clădire veche cu arhitectură deosebită, care să-i fi atras atenția prin frumusețe și vechime, dar care să fie într-o stare precară? În Iași trec mereu pe lângă asemenea case vechi cu o frumusețe aparte, din nefericire sunt fie abandonate, fie locuitorii nu le mai pot întreține.
În fiecare oraș din România se găsesc astfel de edificii care merită să fie restaurate și salvate. Sunt clădiri care păstrează amintiri ale altor epoci, genul de monumente pe care le întâlnim la tot pasul în țări din Europa Occidentală și care ne încântă. Astfel de clădiri, în multe cazuri sunt clasificate ca monumente istorice. Fac parte din fibra orașelor noastre, sunt parte din identitatea locală, găzduiesc istorii și povești care merită scoase la iveală, au bogăția aceea pe care ne-o oferă înaintașii și tradițiile.
Ferestre frumos încadrate de modele speciale, arcade unice, firide tainice, intrări sofisticat ornate și scări artistice așa cum nu se mai fac demult, uși cu simboluri puternice, ori chiar garduri forjate după tehnici care trădează trecerea unui veac sau chiar două, camere mari, răcoroase, cu tavanul înalt și câte și mai câte, fiecare astfel de clădire este o poveste în sine.
Nu avem zestrea de care se bucură Italia, Franța, Spania sau Anglia, dar avem moștenirea noastră și trebuie doar să privim cu atenție la ce este sub nasul nostru, să descoperim propriile monumente care trebuie salvate, întreținute și apoi valorificate. Putem să o facem, nu trebuie întotdeauna doar bani. Banii sunt o parte din necesarul care ne trebuie pentru a nu pierde patrimoniul nostru.
Mai întâi este nevoie să conștientizăm că acest patrimoniu este important. Apoi este nevoie să fixăm un cadru prin care îl putem salva. După aceea trebuie să luăm obiectiv cu obiectiv și să identificăm pentru fiecare ce forțe locale vor să se angajeze pentru a salva fie și unul dintre aceste monumente locale care vor fi o zestre nu doar lăsată de bunicii și străbunicii noștri pentru noi, ci vor fi și o zestre pe care o vom lăsa noi nepoților și strănepoților noștri. Așa funcționează viața și lumina identității prin intermediul monumentelor istorice. La final, fiecare comunitate caută soluțiile financiare. Unele vor veni din bugetele locale, altele din sponsorizări, o parte de la bugetul central, altă parte din fonduri europene. Soluții vom găsi împreună. Important este să ne dorim să salvăm acele clădiri monument din orașele noastre care ne fac să ne oprim în loc și să le admirăm. Vor fi piedici. Va fi greu. Dar satisfacția va fi cu atât mai mare. Și moștenirea noastră pentru urmași va fi cu atât mai grandioasă.