Am scris acum ceva timp despre managementul hilar de la ICR. Mai mult, am atras atentia asupra unor chestiuni dubioase subliniate de Curtea de Conturi. Cum orice fapta buna nu ramane nepedepsita, directoarea Liliana Turoiu, prin intermediul unor interpusi, mi-a transmis sa ma linistesc si sa sterg postarea. La inceput recunosc ca am fost intrigat de unde atata atentie asupra mea pentru ca mai apoi sa imi dau seama de ridicolul situatiei si sa ma amuze. Am 20 de ani de politica; nu m-am nascut ieri si de azi m-am ridicat si am inceput sa bantui.
Am vrut sa remarc, dar am trecut cu vederea in cele din urma episodul hazliu in care “lili” ( cum ii spun apropiatii din instutie) a decupat 2 artiste romance din fotografia unui eveniment cultural pentru a ramane dumneaei prima-dona intre barbati. Am considerat ca odata cu inaintarea in varsta mi-am pierdut capacitatea de a intelege anumite orgolii feminine.
Intervin astazi ( manat si de cele scrise de Sidonia Bogdan de la Vice) pentru ca nu pot ramane inert in fata imposturii dusa la rang de arta. Liliana Turoiu, directoarea Institutului Cultural Roman, stiind ca e pe faras, a cerut sa devina sefa ICR Bruxelles. E ca si cum un profesor universitar ( sigur, pastrand proportiile si diferentele astronomice) ar cere sa devina asistent universitar.
Partidul National Liberal, atunci cand va veni la guvernare, are datoria sa indrepte toate mizeriile, nepotismele si porcariile facute de bufoneria care s-a perindat in ultimii ani de pesedeizare a Romaniei. ICR a fost capusat, manelizat si aproape ingropat cu o viteza ametitoare. Sper sa am increderea celor din leadershipul partidului pentru ca, la momentul potrivit, impreuna cu echipa mea din Comisia Nationala de cultura a PNL sa pot pune umarul la reorganizarea si rebranduirea Institutului Cultural Roman si, intr-un spectru mai larg, la repunerea culturii pe agenda publica.
Vremea diletantilor si a atarnacilor care vad cultura ca un vehicol pentru fonfeuri personale trebuie sa se incheie!