Sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră are, măcar din când în când, momente de reflecție în care realizează cât de mult bine am putea face oamenilor acestei țări dragi pe care o reprezentăm aici dacă toate proiectele noastre ar fi și aprobate și finanțate și dacă ar fi duse la bun sfârșit spre beneficiul românilor. Și îmi duc gândul și mai departe, și vreau să arăt că unele proiecte sunt la îndemâna oricui și nu presupun munți de bani, ci presupun implicare cu inima deschisă. Dar, dragi colegi, așa cum imediat veți constata, astfel de proiecte despre care vorbesc au cele mai solide efecte dacă avem răbdare cu ele.

În orice context suntem de acord că educația este o prioritate și plecând de la acest lucru ceea ce vă propun este să fim mai buni și mai implicați și mai eficienți atunci când vorbim despre educație nu doar ca sistem de învățământ, ci ca manieră de a oferi posibilitatea copiilor noștri să devină personalități puternice. Acest lucru se poate face dacă ne concentrăm asupra unui pact cultural prin care noi să susținem cartea și industria cărții și să insistăm ca aceste obiecte prețioase să ajungă la copiii acestei țări. Susținerea industriei cărții presupune eforturi minime financiar pentru un stat, dar totuși noi încă nu o facem, iar efectele negative se văd la tot pasul.

Încă dinainte de a ajunge să fim colegi în Parlamentul României am propus un proiect intitulat „Educația prin cultură”. Periodic merg în comunitățile rurale din județul Iași pentru a aduce cărți elevilor. Am văzut de prea multe ori nevoia de carte și de cultură în aceste localități și satisfacția copiilor când pătrundeau în universul magic al cărții. Prin programe și proiecte culturale atent construite putem îmbunătăți educația copiilor și tinerilor. Acum există și o decizie a UNESCO de a crea  „Cadrul pentru educația culturală și artistică”. Este o idee simplă care se află la baza unor astfel de proiecte și anume că educația poate fi completată cu o infuzie de valori din zona culturală, iar cultura se dezvoltă bine pe o bază educată.

Educația și cultura sunt două domenii care în societatea actuală în statele europene își dau mâna, se intersectează tot mai des pentru a forma deprinderi, abilități și pentru a asigura finalitățile educaționale și anume competențele necesare tinerilor pe tot parcursul vieții.

Beneficiile acestei sinergii dintre cultură și educație pot exista pentru ambele domenii: cultura poate sensibiliza, atinge, convinge acolo unde nu reușesc de cele mai multe ori cunoștințele sau instrumentele educaționale, iar ea poate câștiga, atrage și forma un public tânăr, fidel pentru un domeniu care în România astăzi suferă la capitolul consum cultural, fie că este vorba de experiențe artistice teatrale, literare etc.  Pe de altă parte educația poate să lărgească orizontul cultural, să educe un anumit apetit cultural, să-l facă cunoscut încă din perioada școlară, să deschidă domeniul cultural, să-l facă accesibil, într-o societate în care pare mai mult un domeniu al elitelor, greu accesibil tuturor.

Până acum în România, deși ideea de cultură în educație este una mai veche și asumată chiar la nivel ministerial (din 2010), demersurile cele mai importante au fost izolate, ale unor ONG-uri sau asociații private sau instituții publice, prin programele oferite care, prin puterea exemplului, prin practicile și activitățile realizate ne-au arătat exemple de bună practică. Aceste inițiative realizate cu succes ne arată astăzi ce rol important poate avea parteneriatul dintre cele două domenii și ce beneficii poate prezenta pentru elevi.

Dragi colegi, cu bani puțini, dar cu efecte uriașe în viitorul apropiat, iată ce putem face:

1. Operaționalizarea unei Strategii comune la nivelul Ministerului Educaţiei și Ministerul Culturii cu scopul introducerii și dezvoltării de programe în domeniul educației culturale prin instituirea unei structuri, unor obiective și măsuri concrete și cu termen de realizare, dar și pentru finanțarea națională a acestor demersuri după model european.

2. Reglementarea unui program național cu scopul de a încuraja și extinde proiectele din domeniul educației culturale realizate de asociații, ONG-uri și instituții publice în cadrul școlii sau în parteneriate cu școli, profesori și elevi (linie de finanțare separată pentru astfel de proiecte la nivel național și local, încurajarea realizării și implementării proiectelor în cadrul sistemului educațional – oferirea de credite profesorilor etc.), așa cum se întâmplă în statele europene – Germania, Franta, Slovenia etc. Avem nevoie de un parteneriat real între instituțiile școlare și operatori culturali publici sau privați.

3. Proiectarea unor programe locale sau naționale care să încurajeze artiștii să dezvolte parteneriate cu școli și cu elevii, împreună cu profesorii la clasă, nu doar în domenii precum cele artistice, ci și în cadrul altor discipline (istorie, limba și literatura română etc.) asigurându-se astfel transdisciplinaritate, inovație, creativitate.

4. Programe de formare profesională, atât a cadrelor didactice în domeniul cultural, cât și a artiștilor și specialiștilor artistici în domeniul educațional și pedagogic, prin programe ale CCD-urilor și ale instituțiilor de formare culturală.

5. Instituirea unor linii de finanțare la nivelul autorităților locale (Consilii Județene, locale și primării) pentru susținerea proiectelor culturale în educație. Autoritățile locale pot susține această politică publică și prin alte inițiative: punerea la dispoziția elevilor a spațiilor pentru activități educativ-culturale, oferirea unui pachet cultural minim către elevii din medii defavorizate, din familiile cu venituri mici (tichete/vouchere literare, artistice la instituțiile din subordine și nu numai).

Dacă lăsăm acest bulgăre de zăpadă să se rostogolească, într-un deceniu vom începe să culegem roade, apoi această țară va tot continua să culeagă în timp ce va crește.

ZI-MI PAREREA TA

Scrie-mi comentariul tau!
Numele tau