Pentru observatorii mai puțini ’’atenți’’ ai scenei politice românești, ceea ce se întâmplă în aceste zile poate să pară un episod obișnuit din lupta clasică putere-opoziție. Personal cred că nu există un pericol mai mare pentru viitorul democrației românești decât extinderea la nivelul societății românești a percepției deja formate, potrivit căreia cei care se află la putere, indiferent de culoarea lor politică, fac ei cumva să-și croiască legi pentru interesele lor, în primul rând. Că eu cred că lucrurile nu au stat de-a lungul timpului întotdeauna așa este prea puțin important în condițiile în care percepția generală este cea amintită. Cu aceste două stări de spirit existente să nu ne mirăm prea mult dacă în zilele următoare nu vom mai vedea foarte multă lume ieșind în stradă chiar dacă, violarea justiției de către PSD va fi nu doar foarte evidentă dar și cu efecte pe termen lung, includ aici evident nu doar schimbarea procurorului general ci și modul în care PSD se va raporta la ultimele observații ale Comisiei de la Veneția.
Din cauza patosului pus în toată această dezbatere, noi tindem astăzi să trecem cu vederea două aspecte. Primul este acela cu privire la necesitatea unor legi noi de organizare a sistemului judiciar românesc. Pentru mine ca liberal, drepturile și libertățile individului sunt mai importante decât orice rațiune de stat, mai ales că în numele acestei sintagme, de-a lungul istoriei, s-au comis cele mai multe abuzuri. Din acest motiv cred în necesitatea unor legi ale justiției în care drepturile cetățenilor să fie protejate iar cei care încalcă orice lege a statului român indiferent de statutul pe care-l au trebuie să suporte consecințele firești. Al doilea aspect pe care-l consider important este faptul că de ani de zile Parlamentul României legiferează în diferite domenii, cel juridic cu prioritate, nu după o anumită necesitate a unei societăți democratice ci după nevoile și proiectele celor care legiferează.
Două exemple în acest sens- majoritatea construită de PSD în Parlamentul 2000-2004, crezând că la Cotroceni va veni ’’nemaipomenitul’’ Adrian Năstase a instituit mandatul de 5 ani, prin Constitutie, al funcției de președinte. Spre ghinionul lor, și norocul nostru, acesta nu a mai ajuns președinte în 2004. Astăzi, înțelegând că la modul retrograd în care guvernează nu vor putea deține niciodată funcția de președinte al României, oricine le-ar fi candidatul, socialiștii lui Dragnea duc lupta împotriva lui Klaus Iohannis până la demantelarea funcției de președinte al României, încercând și aproapre reușind, să o lase fără prea multe atribuții importante. Din acest motiv cred că urgența de astăzi în domeniul justiției este ca actul legislativ să fie gândit în funcție de necesități și nu de oamenii pe care-i vedem astăzi în diverse funcții.
Vorbim cu toții clar și răspicat despre semnalul pe care-l dă în ochii investitorilor străini( cei români s-au obișnuit deja), al cancelariilor occidentale toata sarabanda aceasta de shimbări legislative. E foarte bine și mai ales este foarte corect să vorbim despre toate acestea.
Eu cred însă că cei mai derutați sunt alegătorii români. Cei care mai au răbdare să privească întregul tablou pot observa -un lider politic, precum Liviu Dragnea, de factura celor care apar în filmele braziliene, vorbind despre forțele oculte care vor să-l înlăture de la putere, el fiind cândva la mici sindrofii cu unii dintre cei pe care-i critică acum, un președinte al Senatului care vrând să pară inocent nu-și dă seama că devine ridicol când se întreabă în public ce este statul de drept, un ministru al justitiei care supărat că Procurorul Republicii vorbește mai mult ca el în public îl destuie bătându-și joc în mod nepermis de cariera lui și într-un colț destul de strâmt un președinte care se gândește( unii spun prea mult) dacă să ia sau nu barda pentru a lupta cu niște derdebedei care vor să aducă justiția românească și pe profesioniștii ei la picioarele lor nu doar pentru ca așa le place lor să se simtă jupâni ci și pentru a scăpa de pușcărie ei și toți cei apropiați lor.
Pata de culoare e dată de simbolul luptei anticorupției, doamna Kovesi, care cândva, cel puțin asa arată unele fotografii , a servit și ea o cafeluță cu băieții care ne sfidează, zâmbindu-ne tot mai încrezători, de fiecare dată când apar. Unii se întreabă dacă în cazul în care doamna L.C.K. le-ar fi aruncat la timpul potrivit cafeluța între ochi mai erau azi așa curajoși? Rămâne o întrebare. Deasupra întregului tablou survolează asemeni personajelor de pe carpetele persane din timpul regimului comunist, Viorica Vasilica. Naivii care au crezut că discursul din Parlamentul european va fi axat pe vreo temă europeană sau pe un subiect prin care să pregătească agenda anului 2019 , au văzut cum singurul rol pe care și l-a asumat a fost acela de papagal al propagandei lui Dragnea din țară, recitând despre abuzurile justiției.
Poate înțelege ceva din tot acest tablou cetățeanul obișnuit, cum spun adesea politicienii, care-și plătește conștiincios taxele la stat, așteptând un tratament adecvat statutului său, și care vede cum în fiecare zi indivizi precum cei mentionați, profitând cumva de un sistem politic anchilozat își păstreză în continuare supremația politică, guvernând strict în interesul lor? Eu cred că nu. Câtă răbdare or mai avea? Vom vedea- că tot se fac acuși 30 de ani de la Revoluție.