Declarație politică susținută în Senatul României – ședința din 14 Septembrie 2022
Sunt unul dintre susținătorii fervenți ai descentralizării administrative a României și susțin de mai bine de două decenii în viața publică ieșeană ideea regionalizării. Ea nu este un moft, ci este una esențială de pus în practică pentru dezvoltarea cu adevărat a Moldovei. Din păcate, adeseori exercițiile de descentralizare au însemnat, de fapt, mai mult pasarea unor responsabilități dinspre autoritățile centrale spre cele locale, fără însă a asigura și finanțarea corespunzătoare.
Cu toate acestea, atunci când administrarea școlilor a trecut în sarcina primăriilor, primarii s-au ridicat la înălțime și au dat totul pentru ca elevii din comunitățile pe care le conduc să aibă condiții bune. Cu siguranță mai bune decât dacă ar fi rămas în continuare în responsabilitatea unică a Ministerului Educației. La Iași, Consiliul Județean Iași a investit și investește sume considerabile, de ordinul zecilor de milioane de euro, în infrastructura spitalicească aflată în administrarea sa, în condițiile în care impactul bugetar al acestor investiții este unul uriaș. Nu avem nici o garanție că astfel de alocări s-ar fi realizat de către Ministerul Sănătății, dacă ar fi păstrat în administrare toate spitalele.
Descentralizarea nu poate funcționa însă doar într-un singur sens. Din timp în timp, revine ideea transferului unor instituții culturale către autoritățile locale, fără a fi clar însă și dacă vor fi alocați bani din bugetul central ori li se cere din nou Primăriilor ori Consiliilor Județene, cu bugete și așa insuficiente pentru treburile curente, să mai suporte o povară în locul Bucureștiului. Or, aceasta nu este descentralizare!
Transferul de responsabilități la nivel local trebuie să se traducă automat prin transformarea structurilor centrale în organisme mult mai suple, care să consume mai puțini bani din taxele și impozitelor românilor, iar banii economisiți să fie transferați la nivel local. Este singurul mecanism corect și funcțional. A învesti cu mai multă muncă și responsabilitate autoritățile locale, fără a schimba însă nimic din structura centrală și din modul actual de funcționare a unui stat hipercentralizat, înseamnă a condamna la subdezvoltare comunitățile. De unde să mai rămână bani pentru investiții, atunci când i se pasează, cu tot cu statele de plată, instituții centrale?
În timpul mandatului meu de Secretar de Stat, în administrația centrală, am înțeles și mai mult că e imposibil ca, dintr-un birou de la București să emiți soluții care să se potrivească întocmai pentru fiecare județ al României. Avem municipii sau județe cu o putere economică foarte mare, după cum avem altele care abia își pot asigura funcționarea, în contexte economice nefavorabile. Dacă ne dorim cu adevărat ca dezvoltarea să devină uniformă și să nu mai avem mai multe Românii în interiorul acelorași granițe, atunci structurile centrale trebuie să își păstreze marile investiții și realizarea politicilor publice generale, dar să cedeze și decizia la nivel local pentru majoritatea domeniilor, alături de resursele corespunzătoare. Mai există o motivație esențială pentru procesul de descentralizare a României și, mai amplu, de regionalizare. Aleșii locali răspund în mod direct, zi de zi, în fața oamenilor care i-au ales. Nu au privilegiul de a se ascunde într-un turn de fildeș, de unde să ia decizii fără să se uite în ochii celor pe care acestea îi afectează în mod direct. Contactul direct cu cetățeanul responsabilizează. Să nu mai recunoaștem doar la nivel declarativ importanța primarilor și a președinților de Consilii Județene. Să le dăm și puterea de a face și mai mult bine pentru fiecare român din comunitățile lor. Un ministru este numit, pe când un ales local este învestit prin vot direct. Între cele două metode de a accede la o funcție, cred că e inutil să spunem care trebuie să cântărească mai mult.