Toate statisticile europene ne indică faptul că, în prezent, suntem în situația de a face față celei mai grave crize a costului vieții din ultima generație! Prețurile alimentelor au crescut cu mult peste rata inflației, mai ales în privința celor de bază. Statele din Europa Centrală și de Est, din rândul cărora face parte și România, au fost cele mai afectate de acest fenomen, la nivelul întregii Uniuni Europene.
Este o situație dramatică, greu de gestionat la nivel social, iar oamenii își îndreaptă atenția, în mod firesc, către guverne. Din păcate, nu există soluții magice atunci când apare o criză economică de asemenea proporții. Sunt nenumărate cauzele care au declanșat această bulă inflaționistă unică în ultimele decenii, dar cele mai importante le reprezintă efectele financiare ale crizei sanitare și măsurilor care au fost luate atunci pentru a proteja populația în statele cu economii foarte puternice, precum Statele Unite (prin efectul „tipării de bani“, adică a unor bani care nu aveau un corespondent real în bunuri și servicii), invazia brutală a Ucrainei de către Federația Rusă și criza ulterioară a prețurilor din energie și la alimente.
În lupta cu inflația, băncile centrale sunt cele care preiau greul luptei, prin instrumentele clasice, care presupun mărirea dobânzilor de referință. Acestea conduc la și mai multă suferință indusă populației, pe lângă scumpirile galopante aproape imposibil de suportat cu venituri care nu reușesc să crească în același ritm. Creditarea devine tot mai scumpă, iar cei care își mai permit accesarea de credite, fie că vorbim despre persoane fizice sau firme, sunt tot mai puțini. Băncile centrale luptă cu inflația, dar decontul îl plătesc actorii politici care se află atunci la putere. Sunt vremuri dificile, care suflă vânt în pânze populiștilor, acelor politicieni care prezintă o realitate paralelă, idilică, în care problemele economice ar putea fi rezolvate bătând din palme, dar acest lucru nu se întâmplă din cauza… guvernanților.
Metodele de răspuns la nivelul Uniunii Europene în fața crizei economice profunde în care ne aflăm au fost foarte diverse, dar, ca modalitate de operare, lucrurile au mers cel mai prost acolo unde s-a încercat plafonarea brutală a prețurilor la alimente (și nu numai). Rezultatul a fost, evident, că acestea au dispărut de la raft. Amintiți-vă de populismele actualului lider de la Budapesta, care a plafonat prețul carburanților până când acesta a dispărut cu totul de la pompă. Într-o economie de piață, intervenția statului în mod arbitrar nu face decât să toarne gaz pe focul unei situații-limită.
Din acest motiv, guvernul român, condus de Premierul liberal Nicolae Ciucă, a procedat corect atunci când a țintit cele mai vulnerabile categorii sociale cu ajutoare directe, fie că a fost vorba despre vouchere de alimente sau de carduri de energie. Plafonarea prețurilor la gaze naturale sau la energia electrică nu a însemnat o plafonare dictată, ci una care a respectat mecanismele pieței, statul român subvenționând, de fapt, o parte a prețului tuturor facturilor românilor. Nu a intervenit în piață, ci a oferit un ajutor direct oamenilor atunci când au avut mai mare nevoie! Atunci când prețurile la pompă ale benzinei și motorinei au crescut foarte mult, același guvern Nicolae Ciucă a oferit un ajutor direct, ca discount, de 50 de bani pentru fiecare litru achiziționat.
În perioadele de criză, oamenii își îndreaptă, pe drept cuvânt, atenția spre stat pentru a rezolva probleme și a oferi ajutor. Crizele suprapuse pe care le trăim astăzi reprezintă un moment unic din punctul de vedere al implicațiilor și complexității la nivelul întregii noastre vieți. Pare că furtuna perfectă s-a declanșat deja! Sunt momente în care pericolul ne pândește nu doar prin implicațiile economice și sociale, dar și prin revenirea în spațiul public a unor fantome înfricoșătoare ale trecutului.
Este vremea în care apar mulți idoli de carton care promit să rezolve peste noapte probleme complexe, pe care cele mai iscusite minți ale lumii nu au încă posibilitatea să le dezlege. Contextul economic de azi, dublat de o reașezare dramatică a relațiilor internaționale, pe noi falii, este unic în istoria recentă și previziuni sunt imposibil de făcut. Iar atunci când unii se hazardează să le facă, sunt infirmați în următoarea săptămână de alte evenimente și evoluții.
Pentru a trece cu bine această perioadă cumplită, nu avem alt instrument mai util decât rațiunea și experiența aplicării soluțiilor care au funcționat și în trecut, fie că vorbim despre acțiunile Băncii Naționale a României sau despre păstrarea intactă a valorilor încă tinerei noastre democrații. Dacă vom renunța la democrație, deci la libertate, sau la piața liberă, atunci vom pierde tot ce am construit cu mare greutate vreme de decenii. Am convingerea că am căpătat, ca popor, destulă maturitate pentru a nu face o asemenea greșeală.
Iar rațiunea va prevala mai ales datorită tinerelor generații care nu au cunoscut altă lume decât aceasta liberă și pe cale de a deveni tot mai prosperă. România nu se află într-o situație-limită din punct de vedere macroeconomic. Continuăm să avem o creștere economică robustă, fără a subestima problemele grave cu care se confruntă fiecare cetățean la României!