Cel mai recent barometru de consum cultural din România ilustrează, din păcate, starea precară în care ne aflăm la acest capitol. Deși în orașele mari lucrurile arată în general bine, la nivel de țară nu strălucim deloc. Măsurătorile s-au făcut cu privire la consumul cultural în spațiile publice și vreau să subliniez acest lucru pentru că în spațiile private nu avem date precise și recente.

Consumul cultural în spațiile publice a scăzut. 80% dintre români nu merg niciodată la teatru, iar 83% dintre români nu merg niciodată la bibliotecă. Mai mult, 90% nu merg niciodată la concerte de muzică clasică. 74% nu merg niciodată la cinematograf și 70% nu merg niciodată la muzeu, expoziții sau galerii de artă. Față de anul 2019 a scăzut cam cu 10 procente consumul cultural la fiecare dintre categoriile de mai sus. Există un singur domeniu unde s-a înregistrat o creștere, mai precis vorbim despre vizita la monumentele istorice. 

Explicațiile sunt multiple, o analiză sociologică serioasă și extinsă cred că ar scoate la iveală detalii la care nu ne gândim în mod curent. Ceea ce se știe este că oamenii invocă diverse motive pentru care nu merg la teatru de pildă. Mulți nu au posibilitatea să o facă, veniturile sunt mici și distanța până la instituțiile culturale nu e chiar mică. Timpul este un alt factor des invocat. Dacă totuși oamenii au și timp, și bani și locuiesc într-un oraș mai mare, atunci se pune automat și problema calității ofertei. 

Nu vreau să dau verdicte facile sau să intru în aria văicărelii sterile. Dar constat că aceste cifre sunt rezultatul unei precare expuneri în perioadele timpurii ale copilăriei și adolescenței la produsele de artă, la consumul cultural. În zona culturală avem acum doar niște care devin parcă din ce în ce mai înguste. Cererea mică este un semn că și producția se zbate, și este valabilă și dacă privim din sens invers, adică o producție culturală diminuată conduce la un consum foarte mic.

Un factor este și creșterea constantă de utilizare a internetului, oamenii care poate ar fi dorit să meargă la un concert sau la teatru, ori la o expoziție de artă, se obișnuiesc cu comoditatea tastaturii și a ecranului. 

În toată această pagină tristă a consumului cultural în scădere sunt cu siguranță insule, cazuri fericite. Ele trebuie multiplicate. Dar cultura, ca să fie puternică, să ajungem să consumăm cultură în număr mare, are nevoie de politici culturale care să creeze condiții prielnice de creștere. Nu neapărat de fonduri care să fie acordate direct, dar de programe și cadru legislativ adecvat, de mijloace de stimulare a consumului cultural în rândul elevilor, de o strategie complexă pusă la punct de oameni entuziaști și care se pricep. Știu că avem astfel de resurse. Trebuie doar să urmăm calea și să avem răbdare pentru că un indicator precum consumul cultural nu crește peste noapte.

ZI-MI PAREREA TA

Scrie-mi comentariul tau!
Numele tau