De-a lungul istoriei s-a constatat că momentele de mari dificultăți economice au fost cele în care s-a pus anterior mare presiune asupra agenților economici sau chiar s-a declanșat o prigoană împotriva celor mai atenți cu propriul capital. Fără excepție, istoria economiei ne arată că pedepsirea socială a celor mai întreprinzători duce la blocaj. În plus, în momentele pe care astăzi le numim atât de ușor „crize”, dacă guvernele au considerat că găurile din buget vor fi acoperite prin creșteri de taxe și prin impozitarea marelui capital, tot istoria ne arată că rezultatul a fost o agravare a crizei.
Sigur că toată această schemă nu doar că a fost experimentată de multiple ori de-a lungul istoriei, în contexte diverse și diferite, dar ea are și o logică greu de combătut. În momentul în care birurile cresc, agenții economici nu vor prospera ci, dacă vor supraviețui, își vor restrânge anvergura. Concomitent, cei care și-ar dori să pornească o afacere, vor avea dificultăți suplimentare și cei mai mulți dintre ei se vor lăsa păgubași. În aceste condiții, baza de impozitare se restrânge și, un guvern care a crescut taxele ca să adune bani mai mulți, de fapt va aduna mai puțini.
Un populist va veni să spună că e criză, este greu, deci oamenii trebuie ajutați, poporul nu este vinovat. Va lua măsuri împotriva agenților economici – exact cei care, direct și indirect, finanțează întreaga economie – pentru a oferi beneficii mari acoliților și firimituri cetățenilor obișnuiți. O lună, două, trei – va fi bine. Apoi lucrurile o vor lua razna la fel ca în Venezuela, avem în această țară un studiu de caz potrivit.
Un guvern liberal a încercat mereu să încurajeze întreprinzătorii să facă afaceri, va încerca să extindă acest sector și eventual va relaxa sistemul fiscal pentru a sprijini această extindere. Cu taxe mai mici și dintr-o bază de societăți comerciale active mai mare, se vor aduna bani mai mulți la buget. Acesta este un efect pozitiv, iar al doilea efect pozitiv ar fi că dezvoltarea sectorului economic, creșterea numărului de agenți economici ar rezolva în sine și alte probleme care altfel ar apăsa pe aparatul de stat – gradul de ocupare este exemplul cel mai la îndemână, dar în general, ar înflori tot felul de activități pe care altfel statul ar fi trebuit să găsească variante și soluții prin care să le rezolve. Statele și guvernele care au curaj fac o reformă fiscală în acest sens și chiar investesc în programe ample de startup-uri cu o strategie inteligentă. Statele și guvernele mai fricoase măresc taxe și impozite cu o ușurință prea mare. Guvernele care au curaj aplică o strategie inteligentă în așa fel încât să ofere încredere și speranță. Guvernele fără viziune nu au niciun fel de răbdare și stau cu ochii pe conturile celor care au acumulat mai mult.