În ciuda numeroaselor probleme care frământă Romania, agenda publică este ocupată de aproape doi ani de problemele personale ale liderului suprem Liviu Dragnea. Dotat cu o răbdare suficient de mare – dovadă în acest sens sunt anii în care a stat în spatele lui Mircea Geoană și Victor Ponta – președintele actual al PSD a reușit să acumuleze treptat o putere tot mai însemnată de natură economică și politică. Tenacitatea i-a permis să profite de momentele de slăbiciune ale lui Victor Ponta în 2015 pentru a-l îndepărta de pe scaunul de președinte de partid, dar și de pe cel de premier.
Un rol determinant în reușita sa l-a avut rețeaua clientelară pe care a reușit să și-o construiască în teritoriu, din poziția de secretar general și de președinte executiv. Imaginea de om discret și puternic a fost construită în timp cu ajutorul diferitelor complicități din mass-media românească, existând cel puțin în rândul simpatizanților PSD o anumită atracție pentru cel care este astăzi – stăpânul PSD.
Bine consiliat, Liviu Dragnea a reușit în campania din 2016 să realizeze o farsă națională. Promisiuni de natură economică cu avantaje pentru toate categoriile socio-profesionale bine garnisite cu termene precise pentru sporirea credibilității angajamentelor și asortate cu inflexiuni retorice despre calitatea sa de mare român. Frustrat în mod evident din cauza imposibilității de a ocupa funcția de premier, Dragnea și-a fixat ca obiectiv imediat după alegeri implantarea la Palatul Victoriei a unei păpuși care să ocupe doar cu numele funcția de prim-ministru.
După două încercări (Grindeanu și Tudose), Daddy a reușit să găsească manechinul perfect pentru satisfacerea intereselor sale economice, dar și a pervertirii legilor justiției care să-i permită salvarea de la închisoare pentru matrapazlâcurile săvârșite în perioada în care a fost mare baron de Teleorman.
Un lucru e clar pentru toți cei interesați de fenomenul politic. Supraviețuirea lui Liviu Dragnea până acum nu se datorează unor calități extraordinare ale acestuia, ci faptului că o parte a sistemului pe care-l denunță și înfruntă acum cu multă forță, l-a protejat cum a știut mai bine. Dacă astăzi apar informații despre afacerile liderului PSD, situația aceasta nu-l afectează doar pe el, ci întregul sistemul judiciar românesc pentru că întrebarea formulată de cei mai mulți români va fi din nou, una destul de cunoscută și anume: De ce abia acum?
Modul în care a parazitat Liviu Dragnea viața politică românească și nu numai, ne-a adus astăzi în situația în care deblocarea funcționării normale a României să depindă doar de îndepărtarea lui din fruntea PSD. Opoziția din interiorul PSD nu poate fi „încărcată” cu șanse de reușită, dar nici cu bună credință pentru că nimic din acțiunile și declarațiile reprezentanților curentului contestatar nu-i îndreptățesc pe aceștia să se prezinte ca fiind adevărați reformatori politici.
Nu cred că cineva atent la dinamica internă din PSD și nu numai, poate să-i vadă pe Mihai Tudose, Paul Stănescu, Adrian Țuțuianu sau Gabriela Firea ca pe niște susținători ai modernizării PSD și ai păstrării României pe calea europeană. Lupta lor cu Liviu Dragnea nu e o luptă între curente de gândire politică, ci este una pentru exercitarea controlului asupra principalelor canale de influență economică și politică. Dacă noi vedem pe oricare dintre cei patru lideri ca fiind salvatorii României de pe marginea prăpastiei înseamnă că am ajuns într-o situație cu adevărat critică.
Aroganța, dorința de a aduce întreaga țară la picioarele sale și modul fraudulos în care și-a construit puterea și cariera sa politică vor deveni în cele din urmă pietrele de moară de la picioarele lui Liviu Dragnea. Mai devreme sau mai târziu toate acestea se vor întoarce împotriva celui care se visează astăzi stăpânul absolut al României. Cine crede că baronul de Teleorman se va duce singur în adâncul mării se înșeală serios. Împreună cu el un întreg sistem se va prăbuși. Greșelile lui din trecut și prezent devin, cel puțin așa pare acum, tot atâtea șanse de resetare a jocului politic din România și de normalizare a vieții noastre de zi cu zi.
Pentru noi cei din politică, învățătura e clară: cine va face ca Dragnea, ca Dragnea va sfarși.