Zilele trecute m-a întrebat un amic cum mi s-a părut Congresul PNL. Am realizat pe loc faptul că e primul congres la care nu am fost prezent după mulți ani. Ceea ce se întâmplă astăzi în PNL, mă interesează în primul rând ca cetățean a cărui viață de zi cu zi este afectată de deciziile luate în plan guvernamental de către executivul condus de liderul formațiunii liberale.

Câteva observații, la rece. 

1. Existența unui singur candidat pentru funcția de președinte al PNL, continuă o practică încetățenită de ceva timp și anume aceea a unanimității din jurul liderului. În mod real este o falsă unanimitate, care dispare brusc la prima zguduire mai serioasă, așa cum a fost de pildă în cazul lui Ciucă. Lipsa unui contracandidat nu-i face bine nici imaginii lui Ilie Bolojan, dar evident că nu el este vinovat de această situație și nici nu-i diminuează din forța și legitimitatea sa de lider al partidului, cel puțin la început.

2. Lipsa unei analize serioase asupra strategiei de campanie  de la alegerile parlamentare și prezindețiale din 20024 și a rezultatelor de la ultimele alegeri. Dacă aceasta ar fi fost făcută temeinic, unii dintre cei care au fost implicați în conducerea campaniei prezidențiale, de exemplu, nu ar mai fi avut(poate) curajul să candideze. Astfel, nu am mai fi văzut aceleași personaje care au determinat situația de astăzi a formațiunii liberale uni dintre ei fiind de peste un deceniu în forul de conducere.�

3. Lipsa abordării subiectelor legate de justiție, de existența unor dosare în care unii lideri sunt acuzați de corupție. Delimitarea reală de aceștia ar fi fost bine primită de electorat. Nu cred că aceștia vor putea aduce voturi în continuare cu problemele pe care le au. Trimiterea lor acasă rapidă va arăta electoratului cât de mult dorește actuala conducere să producă o reformă reală în partid.

4. Lipsa abordării oricărui subiect de politică externă. Pentru un partid care vorbește despre dreapta românească și ideea de Europa în același timp, condamnarea atacurilor Rusiei asupra Ucrainei (iată și asupra Cernăuțiului) ar fi fost importantă.

5. Asumarea guvernării 2019-2024, care iată dincolo de proiectele implementate în comunitățile locale, au dus și la deficitul de care vorbim astăzi de dimineața până seara.  Includem aici și zecile de oameni susținuți de partid pe diverse funcții publice, fără nici o competență pentru acele poziții. 

6. Neinvitarea la Congres a ultimilor președinți, iar aici aș aminti în mod special pe Ludovic Orban, cel “lucrat” matematic de Klaus Iohannis și Crin Antonescu,  ultimul candidat la prezidențiale.�

7. Perpetuarea unei confuzii doctrinare incredibile. Formula nefericită și foarte arhaică “Modernizare cu rădăcini” îmbracă  și o formă hilară care nu spune nimic. Orientarea național – conservatoare aclamată întoarce partidul într-o epocă din care eu îl credeam de mult ieșit. Explicația o știu- PNL speră ca prin aceste accente să recupereze din electoratul atent la valorile tradiționale ale societății românești, doar că acel electorat e unul ”conservator”, în România, foarte reticent, cu privire la politicile ecnomice de dreapta. Acel electorat e unul care dorește un stat asistențial puternic și caută mereu un tătuc pe care din păcate l-a și găsit în persoana lui Georgescu și Simion. Acest rol vrea PNL să-l  joace?  Electoratul liberal, cel al clasei de mijloc nu va vibra așa cum speră PNL la povestea asta frumoasă cu rolul bisericii în societate etc. Exemplele pot continua,

8. Neasumarea unui mare proiect de țară. De exemplu – regionalizarea, reorganizarea administrativă. Măcar la nivel de principii era important să se facă câteva angajamente politice și asta nu pentru a rezolva ceva din criza financiară, ci ca expresie a unei raportări la o chestiune politică majoră pentru România. PSD înainte de retragerea lui Ciolacu a simțit importanța acestui subiect și a vorbit de câteva ori despre el.

9. Lipsa unui proiect modernizator pentru România în sensul de a exista o asumare clară a PNL de  susținere a unui domeniu sau altul de activitate, a unui sector din economia românească. PNL, dacă tot vrea să se întoarcă la ”rădăcini”, ar putea susține reindustrializarea României după ce, grație lui Vintilă Brătianu și nu doar lui, a fost un susținător al industrializării statului român.

10. Lipsa unei discuții serioase în partid sau la Congres a modului în care au fost cheltuiți bani publici pentru campania electorală a lui N. Ciucă. A fost sau nu legală acea campanie de promovare pe bani publici a unei cărți? A fost sau nu morală acea campanie? Cum putem vorbi acum de deficitul creat de banii alocați pentru educație în timp ce banii publici au fost cheltuiți pe campanii îndoielnice sau cărți neinspirate?  Se pot uita liberalii în ochii profesorilor, elevilor și pensionarilor pentru a-i convinge de faptul că trebuie strânsă cureaua după dezmățul de anul trecut?

11. Nu am auzit să se vorbească serios de un audit în partid, atît la centru, dar mai ales în filiale pentru că, nu-i așa, vorbim de banul public și de austeritate, după un an și jumătate de campanie electorală.