Nu trebuie nici să ne mire și nici să ne sperie declarațiile agresive și amenințătoare ale lui Medvedev sau a altor vuvuzele ruse. Trebuie să înțelegem că asta e obiectivul diplomației lor de secole, de a crea panică și frică prin amenințări constante și cât mai aberante.

Ceea ce vedem acum nu e vreun interes brusc pentru România din partea unor lideri de opinie ruși, ci face parte din strategia de abatere a atenției de la faptul că Uniunea Europeană a cerut ca tezaurul României, confiscat de mai bine de un secol de Moscova. Din acest motiv s-a activat mașina de dezinformare și împroșcare cu noroi a Kremlinului / FSB.

Deja de câțiva ani fostul președinte Dmitri Medvedev pare a fi pierdut toate legăturile cu realitatea, dar în fond este vorba despre un rol, acela al polițistului rău. Cei care îl ascultă, își pot imagina că există variante mai rele decât Putin și deja scopul discursiv rusesc ar fi atins. De aceea, mi se pare important să reținem că toate amenințările ieșite din comun care se aud din gura lui Dmitri Medvedev sunt voit aberante.

Adică diplomația rusă nu are nicio jenă de a fi agresivă, mincinoasă și nesimțită. De ce s-ar jena, când acestea sunt metodele pe care le practică de decenii și au ajuns să se priceapă la ele atât de bine? Simțul ridicolului la trompetele de le televiziunile de propagandă ruse nu există. Se admite, ba chiar se cere tot ce este exagerat și aberant. Cu cât mai aberant, cu atât mai bine.

Deși furtul tezaurului nu e un secret pentru nimeni, iată că un stat care se pretinde pașnic și corect, în momentul dialogului începe să profereze amenințări, să arunce cu jigniri – dar să nu ne lăsăm păcăliți, aceste sunt doar vorbe în vânt pentru a ne abate atenția de la ceea ce rămâne important, și anume că Moscova ne-a furat tezaurul. Și mai joacă și cartea celui ofuscat și amenințat că noi am fi cei agresivi.

Să nu ne pierdem cu firea, să nu uităm ce este esențial, să nu ne fie frică.